Cuvântul se-agită în gura păcătosului
Deformat de mişcarea rigidă a osului.
Acelaşi cuvânt intrat prin urechea nespălată
Se lasă pe procesorul de burete, ca o pată.
Se propagă de la un animal la altul,
Renăscându-se la infinit în buretele de sânge.
De departe se-aude Mama-Cuvânt ce-şi plânge,
Odrasla.Cămaşa albă de noroi s-a murdărit.
Adevărul în codru s-a retras scârbit
Lăsând releele să-i cucerească satul.
Receptorii metamorfozaţi în muşte beţive
Emoţionate;aşezate după gândire, în stive
Îşi traiesc realitatea oferită printr-un tub
Ascultând învăţăturile regelui Beelzebub.
Pe câmpul de luptă, Cuvântul a fost răpus
Prin diferite subterfugii de deciziile unui sus-pus.
Pe patu-I de moarte,format din ciuperci otrăvitoare
Blesteamă prostia muştelor copulatoare.
Şi s-a stins înfăşurat într-un cocon de minciună
Mumificat se va păstra, până un picior va ajunge pe lună
Până când peste ani, va fi descoperit de un marţian.
Şi expusă a sa fosilă într-un muzeu aerian.
sa mor daca am priceput ceva
ReplyDeleteCand orice om "rigid" se joaca de-a invatatorul si vorbeste fara sa stie cu adevarat ce si cui, consecintele pot fi incredibile odata cu trecerea timpului. Intelesurile sunt date dupa bunul plac al "receptorului" care la randul lui, inevitabil, devine emitator. Iar cum oportunistii sunt pe masura oportunitatilor, s-a nascut odata cu cuvantul deformat si ucigasul acestuia...
ReplyDelete