Soarele strălucea deasupra dealurilor golaşe. Un cal alb păştea iarba arsă de acel astru. Un câine zâmbea putrezit pe marginea drumului. Avea o furcă înfiptă în coaste. Muştele cântau în jurul leşului, muşcând din carne alături de viermi. Viermii erau prietenii muştelor. Câteodată mergeau împreună pe cal...Era un luptător le făcea faţă de fiecare dată.
Melchisedec era acoperit de muşte, când a fost găsit în şanţ, lângă câine. Nu zâmbea.
Un vierme se hrănea din ochiul drept. Probabil nu mai mâncase de ceva timp. Avea poftă.
Pe ochiul stâng nişte muşte jucau prinsa.
Melchisedec a cazut.Calul a câştigat singur cursa, trecând ultimul linia de finish.
Cât e ceasul Domnule Cal? Nu pleca, ascultă-mă. Sunt eu, Arlechino.
Trebuie sa mori ca poti renaste din propria cenusa. You definitely know what I'm saying.
ReplyDeletePoti sa fii poti sa ai -flori albe de cires...dar se termina ata din ac,cuvantul moare seful devine tiran,raluca e omniprezenta,mustele roiesc intr-un iz acru de otet si sange,voma te-mpiedicasa urci scarile,pisicile te-ademenesc.Pragul normal-patologic.Simbolistica dantesca.IO VENNI LOCO D,OGNI LUCE MUTO
ReplyDeleteSIC TRANSIS
ReplyDeleteSIC TRANSIS GLORIA MUNDI-PATRICIUS
AEGROTO DUM ANIMA EST,SPES EST.
ReplyDeleteCe-ar fi daca vei face un pas spre locul natal...vei gasi apa vie Melchisedec,Heliad sau Arlechino...acolo vei gasi cui s-ai multumesti neconditionat.Ce-ar fi daca...
ReplyDelete