O noapte

Din grădină, aroma trandafirilor însângeraţi pătrundea prin fereastra deschisă inundând camera întunecată. Isabela îşi visa zilele bune căzută în somnul provocat de sticlele de vin băute în noaptea liniştită de vară. O muscă se zbătea într-un zbor haotic prin încăpere aşezându-se din când în când pe nasul fetei ce se iţea de sub cearceaf. Lângă ea stătea tolănit un motan mare şi negru, lângă motan prietenul ei Oscar.
În vâltoarea nopţii Isabel cunoscuse mulţi bărbaţi, în zbuciumul vinului se agăţase de Oscar. Paşi împleticiţi, glumele gustate în exces, lacrimi aruncate pe trotuarele pustii, cuvinte pierdute printre limbi, adunate s-au terminat într-o împerechere animalică, o revenire reversibilă la starea naturală, pură neîngrădită de standarde şi morală. S-au sfâşiat întreaga noapte sugându-şi conţinutul, reducându-se la un întreg.
Dimineaţa i-a surprins îmbracaţi în propria piele, cu rănile încă sângerând, picurând seva roşie pe aşternuturile albe. În mod normal Oscar ar fi plecat înainte de răsăritul Soarelui, dar substanţele consumate sub clar de Lună îl ţintuiră în giulgiul păcătos. Visul îl purta pe dealurile pustii din Nord, alături de fecioare ce se dăruiau necondiţionat. Dacă îşi făcea vânt se ridica de la sol zburând pe deasupra acestora stropindu-le cu fericire. Era venerat asemenea unui Zeu, el fiind Creatorul le zâmbea cu bunătate, oferindu-le libertatea de a alege, îl alegeau.
Aruncat din pat de motan se trezi pe podea, cu capul plin încă de vedenii. Privi spre animalul negru si măreţ care se schimonosea, privindu-l în batjocură.

-Mai ţii minte ce-ai făcut aseară?