Samedi soir

Si totusi ceva s-a schimbat. Binele vine doar atunci cand ii ceri sa vina, trebuie sa lupti pentru a-l avea. Raul in schimb este omniprezent,e langa tine mereu, doar ca nu-l vezi. Iti sufla in ceafa la fiecare pas. Fara a observa acest aspect iti urmezi drumul asemenea unui orb, printre flori cu miros de ghena, cobori prin parcuri parasite, te asezi pe banci din mucegai dar nimic din toate acestea nu te dezgusta. Simturile iti sunt anihilate din nastere. Te-ai adaptat. Coltul de paine uscat iti sfasaie buzele cand musti din el, hainele rupte nu iti mai tin de cald dar nu e nimic, pentru tine e normal.
Si cand normal e ok, nu faci nimic sa iti fie mai bine, la urma urmei de ce-ai face-o doar esti ok. nu?

Da dar s-a schimbat ceva. Ai vazut tu undeva niste flori de primavara, albe, avand un miros ciudat de placut. Te miri, te intrebi si atunci te gandesti ca poate totusi nu e bine. Poate mai trebuie sa urci un etaj desi scarile sunt inalte.

Sambata seara ai coborat in beci. Nu ai ascultat de nimeni, te-ai varat in gaura din podea, strecurandu-te printre butoaiele cu ceara. Ai stat mult, te-ai jucat cu un pistol cu bile impuscand indivizi din ceara.  Dar la un moment dat intunecimea locului te-a transformat intr-un preot satanic ce se joaca cu sufletele muritorilor. Dupa ce ai mancat lamaie ai iesit din beci plin de sange si otet...

Lama cutitului iti zambea de pe sertar. Te-ai facut ca nu vezi, pierzandu-te printre perne si fulgi de gaina. Ai adormit.

Duminica. Te ridici din cioburile in care ai dormit toata noaptea alaturi de vanator. Te-ai schimbat nu mai esti tu. Nici eu.