Am mers de dimineată să caut o povată,
Vroiam sa imi deschid o carte.
O carte nouă şi cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte şi cu gânduri moarte,
Cu împliniri şi bucurii.
Însă n-am avut destulă ată,
Nici măcar pentru prefată.
În parc mă asteptam de ore întregi;
Cu vinul din cămara nu te joci...
Ademenit de-a lui dulceată,
Privesc pe geam e iarăşi dimineată.
Şi calc cu dreptul pragul uşii,
Sărut docil mâna matuşii,
Azi am şi aţă am şi ac
Şi plec cu lumea sa mă-npac!
La palat domni şi domniţe mă privesc
de sus..
Un drac se zbate-n ochiul drept.
Cu aşteptarea mă petrec,
Pe dealuri vii, podgorii aramii.
În lac de planuri mă înec.
Spre culmi îmi creşte ritmul cardiac
Mă uit la ceas...tic tac tic tac
Şi parcă a trecut un veac.
“Domnul meu puteţi intra”
O piatră cade,răsună pe podea.
“Aveţi nevoie de un act!
Cu ac şi aţă, să te-ntorci la tine-n sat!”
Ochiul drept,ritmul cardiac,aţă,ac…
Arunc ideea resemnat.
Ce căutam de fapt?
O carte pentru un coniac?
Un document pentru un veac.
te vei intoarce in casa ta de unde ai iesit.si cand vei intra o vei gasi goala maturata si impodobita.daca se vor gasi persoane doritoare sa te critice nu vei fi mirat
ReplyDelete