ştii?

fără entuziasm ai urcat pe scările ce duceau spre

you don’t know, ce va fi, va fi şi cerul gri

sau a fost, dar metamorfozarea te-a schimbat

dimineaţa ceaţa acoperă ochii injectaţi de fum şi vântul

suflă în bongul lăsat pe masă, spiriduşul în transă îţi şopteşte

la urechea dreaptă să pleci de acasă, te împiedici în nehotărâre

îţi faci curaj, bei o cafea,fumezi, ceva tare

faci pasul spre a ta mirare, şi-ai plecat...dus, la lift

apeşi butonul supra-dimensional, lumina se aprinde, steaua urcă spre tine

capsula se deschide, intri, cosmonaut, miner, eşti ceea ce crezi, ceea ce vezi-

-nu ai văzut înainte şi simţul tactil descoperă asperităţi pe butonul care te va duce jos

în mină, în cosmos, capsula zboară şi tu cu ea, cu gândul sporit, nimic hidos

călătoria durează dar aşteptarea are efect, realitatea are alt aspect când-

-piciorul cercetează zona, lumina te loveşte, copilul îşi loveşte bona la etajul doi

pui casca în ureche şi parcul te aşteaptă, zbori printre maşini, femei frumoase

îţi zâmbesc florile,semeţe case, e primăvară, un verde crud, expediţii în zi prin propriul oraş

bere la terase, voie bună, relaxare, aripi pe spinare, întinderi de maci, ciuperci colorate

descoperi, descoperi, uimit că eşti în bucureşti, mai bine aşa, ochii deschişi

fotografiază clădirile, florile, fetele, mirifica imagine ascunsă la un pas de-

-revelaţia din vază, gunoiul devine miraj, binele găsit în ceea ce te-

-înconjoară, binele stă în tine, saluţi Soarele şi norul de pe cer

inevitabil îţi mai aprinzi o ţigară şi Marele Mister se spulberă, dispare un ultim grănicer

treci hotarul dintre episoadele explicate, regulile învăţate şi nou, liber să faci

ce inima îţi spune, când s-a deschis şi-n ea intră cele bune

mai bine să nu bei, mai bine să visezi, mai bine în livezi decât pe străzi, mai bine în natură,mai bine în lumea ta decât în lumea lor, mai bine aşa, mai bine aşa....

o zi perfectă, luminată, mugurii copacilor te salută, îi ştii, admiri o gâză

fericiţi copiii râd în parc, un fluture atenţia-ţi acaparează, zâmbeşti

pentru că ştii, că viaţa poate fi mai bună atunci când dăruieşti

miresme noi dar vechi redescoperite, clădirile vechi redescoperite, mâinile tale

redescoperite, timpul scurs, dilatat, ai uitat de ei, de tine

revitalizat te întorci plin de etuziasm spre seară în cuib

cerul senin, now you know,oh! now you know...

Document pentru...

Am mers de dimineată să caut o povată,
Vroiam sa imi deschid o carte.
O carte nouă şi cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte şi cu gânduri moarte,
Cu împliniri şi bucurii.
Însă n-am avut destulă ată,
Nici măcar pentru prefată.

În parc mă asteptam de ore întregi;
Cu vinul din cămara nu te joci...
Ademenit de-a lui dulceată,
Privesc pe geam e iarăşi dimineată.

Şi calc cu dreptul pragul uşii,
Sărut docil mâna matuşii,
Azi am şi aţă am şi ac...
Şi plec cu lumea sa mă-npac!

La palat domni şi domniţe mă privesc
de sus..
Un drac se zbate-n ochiul drept.
Cu aşteptarea mă petrec,
Pe dealuri vii, podgorii aramii.

În lac de planuri mă înec.

Spre culmi îmi creşte ritmul cardiac
Mă uit la ceas...tic tac tic tac
Şi parcă a trecut un veac.

“Domnul meu puteţi intra”
O piatră cade,răsună pe podea.
“Aveţi nevoie de un act!
Cu ac şi aţă, să te-ntorci la tine-n sat!”

Ochiul drept,ritmul cardiac,aţă,ac…
Arunc ideea resemnat.
Ce căutam de fapt?
O carte pentru un coniac?
Un document pentru un veac.