Mai simplu? (II)

Diminețile se aprind de la brichetă și au aromă de cafea cu scorțișoară. Scot laptele rece din frigider și îl torn peste lichidul fierbinte. Nu am răbdare să se răcească. Cum n-am răbdare nici cu somnul pe care mi-l alung în fiecare noapte din așternutul golit de prezențe feminine. Mă petrec într-o mica sărbătoare cu rotocoale de fum agățate în aerul rece al dimineței și aburii ce-mi gâdilă mahmureala viselor. Din micile difuzoare cade peste încăpere vocea lui Clapton și pe trotuare frunze arămii foșnesc într-o agonie aproape mută. Apa de la robinet e numai bună de băut din pahare IKEA, made in Bulgaria. Săvârșesc ritualul și dau drumul la duș, aștept pironit în oglinda din baie până când imaginea dispare în aburii calzi. Jetul mă lovește fără putere la fel ca zilele cu ploaie măruntă. Revelațiile sunt nimfe ce te fut și pleacă. Amintirile revelațiilor în schimb se manifestă ca replicile declanșate de un cutremur de proporții.Încerc să mă curăț de resturi pentru o mișcare liberă a neuronilor. Creativitatea se îneacă în deșert și moare pe străzi pustii și zace căzută în paturi goale. Mă șterg cu un prosop din cânepă până când pielea capată nuanțe roșii-vineții și-mi spune să mă opresc.

Căciula cu urechi așteaptă pe canapea să mă acopere și să mă întemnițeze ca nu cumva vântul să-mi zboare gândurile ce-au revenit cu un upgrade,versiunea 1.1. Aceeași bocanci pocnesc pavajul și parcurg bulevardele cu o nepăsătoare existență. Materia mă sugrumă, tehnologia mă sugrumă și nu găsesc soluția să mai slăbesc strânsoarea. Presat de lipsuri mă afund printre străduțe în minte cu cele 9 fericiri. Dar plata voastră multă este în ceruri și nu pe pământ ne anunță GOD.INC într-un mail oficial trimis de Matei 5:1-12. Rătăcit printre cuvinte cu å,æ și ø caut ieșirea din nehotărâri perverse. Privesc de pe mal pescărușii ce planează contra vântului și înregistrez expresii, mai noi sau mai vechi, pe o placă zgâriată.Melodie întreruptă. Și totul se repetă cu excepția acelor goluri, adâncituri de pe vinil în care cad fără voie.

Pe Langesgade 12 mă opresc la intersecție și intru în clădirea din cărămidă roșie. La primul etaj mă așteaptă depravarea în colanți portocalii gata să mă sugă de energii. Apartamentul locuit de Martin nu se deosebește foarte mult de celelalte. Își petrece zilele în stări diametral opuse față de populația în costum.Sunt îmbrățișat de culorile difuze emanate de lumânări și țigări, de bonguri și fete și eșarfe, storuri lăsate. Mă arunc pe canapea împreună cu geaca mea și mă aprind de la o brichetă Zippo găsită pe masă. Pentru moment e bine și strânsoarea lipsurilor mă slăbește dar urma e vizibilă pe gâtul păros. Cer o bere și mă servesc. Două lăzi din Germania, e mai ieftin. Ceilalți comunică în limba lor eu gândesc în limba mea. Trimit un mesaj unui prieten și folosesc mulți de î,ă,â. Mă simt mai bine. Din boxe Malk de Koijn, Kosmisk Kaos care sună așa: så jeg synger den blues, så bli nu hængende i min rus, så jeg synger den blues,så bli nu hængende i min rus.

Intoxicat îmi direcționez mâna spre dreapta mea de unde apare, călare pe o vedetă, o altă mînă fină ce mă ademenește spre substanța de rutină. Mă îmbarc, îmi iau cu mine și gândurile românești,pure ca o salivă de vagabond și plutesc câteva ore prin încăpere. Nimeni nu mă întreabă nimic. Nu mă bag în nicio discuție și aleg să umblu cu grijă la stație și să extrag mufa de la boxe. O înfig la al meu player și mă cufund în canapeaua moale cu Daft Punk pe fundal. Așa mai merge, îmi spun și mai trag un fum din țigara ce arde în scrumieră, uitată de buzele-mi arse de vânt.

Probabil pe străzi e întuneric și vânt și ploaie și Summer Bird ce așteaptă cuminte, asta dacă nu a fost furată de un grup de români. Mă gândesc la toate astea fără să-mi mișc mușchii sau neuronii, las să vină toate gândurile și ele,gândurile cad ca într-o cascadă lovindu-mi înțelegerea.

Ies cu pași împleticiți. Felinarul mă lovește drept în percepție. Mă sui pe bicicletă și pedalez voios printre cărămizile roșii. Ce frumos.

Va urma...

stele peste tot

Căldura mi-a captat atenția și intenția de a trăi astăzi s-a rupt ca un tricou din clasa a doua.Cu o cârpă nu mă pot îmbrăca într-un mâine relativ și nesiguranța mă prezintă timpului necunoscut. Alo, aici tânărul cel viu dar fără prea mult.Și lumina se scurge din calea-mi în infinitele unghere întunecate. Dorința moare în stare embrională. Mă scufund în emoția trecutului unde răcoarea mi-e prietenă vicleană, unde răceala se prinde bine de trupu-mi transpirat și candela își varsă uleiul încins pe pleoapele aproapelui înstrăinat de ceea ce sunt, de ceea ce-am fost.
Căldura mă sărută pătimașă. În tranșe primesc iubirea de viață.Ceilalți pe tronuri de lut se scobesc în trecut cu degetul murdar. Biluțele se aruncă la coș,biluțele nu se pun la întâmplare. Acțiunea din urmă condiționează peretele pentru un var la două mâini.
Sunteți prea mulți. Și voi în saci de cânepă vă îmbrăcați atunci când vă feriți de semeni. Vă ascundeți ca nu cumva să fiți atinși de mâini prea fine.
fețe senine
noroi între degetele voastre
venin prin vene
niciun actor fără succes
doar stele, stele peste tot
și lapte negru în exces
lichide, multe lichide antistres
transformă dreptul în pervers
fără respect pentru o pâine
ascultă, ascultați!

Căldura alterează gândul.
Și nu vorbesc de suflet. Și nu vorbesc.
Să taci este mai sigur, să taci este perfect pentru un prezent aici și acum.
Dar dacă strig și pumnul mă lovește în sângele înfierbântat?
Mai bine strigi și fugi! Mai bine, poate, într-un prezent condiționat, scăldat de râul care curge lin plin de cianură.Dar tu nu știi, nici voi nu știți și atunci totul este minunat de acceptat un bine camuflat.

celor mulţi

din vâltoarea cuvintelor extragi cu forcepsul ruginit esenţa

dar acţiunea de a simplifica nu are mereu efectul scontat

şi amănuntele fac diferenţa în Marea Turmă Eterogenă-

-cu un conţinut ridicat de vitamine şi substanţe de injectat,

scufundat în detalii, capul prin livezi îl pierzi pe aripi de fluturi mari şi coloraţi.

numai pe mijlocul drumului răul poate fi evitat, necunoscuta X o cunoscută, judecata clară

esenţa completă, imaginea digeniei o virtute, un motiv de bucurie, sentimentele legate

prinse, înnodate, copulate, Ooo Comunicare fecundă abate-te asupra celor mulţi!

şi poate vor cunoaşte,şi poate se vor cunoaşte, şi poate vor vedea fără ochelari!

povestirile

puntea se lasă călcată de piciorul greu şi bocancul murdar şi ploaia şi vântul şi timpul

puntea s-a rupt mâncată de indecizii, putrezită, carii cu dinţii ascuţiţi, aşteptările au căzut în râu, odată cu ele şi trupul şi mintea, şi sufletul înecat cu mâl şi apă amară.pentru copil nu mai este vară, niciun soare care să apere, nici apă dulce, în viitor ar vrea să sară dar n-are curaj şi temeri îl rod cum câinele face cu osul sau frunza din parc purtată pe alei pustii şi bâncile verzi.

nu înţeleg nimic.nu înţeleg ce vrei să zici-ce vrei să zici?

ah căcat dacă nu ai înţeles nu are rost. ar fi trebuit să mă înţelegi.

da nu ştiu. nu înţeleg.te pierzi în cuvinte.prea multă simbolistică.fii şi tu mai tranşant şi mai lasă metaforele ambilicate.nimeni nu înţelege.

da asta aşa e, nimeni nu înţelege.nimeni nu se ascultă, cum vrei să se înţeleagă?

mi-am jurat într-o dimineaţă în timp ce-mi băgam cafea în gură şi fum,mult fum în piept, îmi place să fumez dimineaţa două ţigări la o cafea, mi-am jurat să nu mai privesc spre ieri.ieri a murit, azi e azi şi nu trebuie neglijat, la fel şi mâine care trebuie pregătit.azi şi mâine, nimic mai mult.am terminat lichidul negru care mi-a pătat pantalonii de in.în metrou feţe, feţe,fete, fete,sâni,uite un fund,hmm ce multe fete îmi spun, de ce să mai privesc spre ieri?spre a fost, fosta să nu mai fie, nu mai e,nu va mai fi, eu sunt, fetele de la metrou se freacă de bară, de uşi, îşi împing sânii spre pieptul meu, dar nu le vreau.şi doar mi-am jurat.hai mă că poţi, hai băiete, prinde una, pune mâna pe ea.felaţii,sugeri,buze noi, tot ce vrei-surogatele.ia-le batjocoreşte-le.nu, eu nu sunt aşa.poate ăsta e sfârşitul.sfârşitul sexului.gata nu mai fac.eşti prost, tot aud, şi dimineaţa, şi seara, şi la meci şi la bere, eşti prost, eşti prost.în parc cu mine la eliberat gânduri-amintiri pe apa lacului, să zburde pe minusculele valuri.poate se îneacă şi scap de ele.ha ce plan diabolic.am să le ucid.le arunc în apă, probabil gândurile-amintirile nu ştiu să înoate.mă gândesc.

te lungeşti.nu!nu!nu!nu!nu-mi place cum scrii şi cu asta, mai lasă-mă.vreau să intru pe facebook să văd ce linkuri s-au mai pus, ce mai fac oamenii pe care nu-i cunosc, să dau likeuri, îmi place să fac asta, nu-mi place să te ascult pe tine.gata!

cum!? preferi să stai pe facebook?şi cu noi cum rămâne.

nu mai rămâne nimic.gata!

nu pot să cred, hai mă!hai o povestire şi gata!

gata!

una, te rog una!va fi mai bună!

pe strada speranţei am mai stat când eram în liceu, dar acum e mult mai frumos aici.eu locuiesc pe strada speranţei.toată lumea e fericită şi cu lacrimi pe obraji pe această stradă,inclusvi eu, doar stau pe strada speranţei.locuiesc la apartamentul 21.e frumos.îmi place.e un număr magic.eu sunt magic.dar numărul 21 e mult mai magic decât magicul cotidian.există magic în cotidian?pe această stradă unde eu locuiesc, am uitat de trecutul meu zbuciumat şi plin de negru, aici totul e magic, câinii, pisicile, femeile,totul.

gata ! eşti nebun!

m-am oprit din povestit, am pus la casetofon Kings Of Leon-The End şi am ascultat apăsând butonul repeat.

ştii?

fără entuziasm ai urcat pe scările ce duceau spre

you don’t know, ce va fi, va fi şi cerul gri

sau a fost, dar metamorfozarea te-a schimbat

dimineaţa ceaţa acoperă ochii injectaţi de fum şi vântul

suflă în bongul lăsat pe masă, spiriduşul în transă îţi şopteşte

la urechea dreaptă să pleci de acasă, te împiedici în nehotărâre

îţi faci curaj, bei o cafea,fumezi, ceva tare

faci pasul spre a ta mirare, şi-ai plecat...dus, la lift

apeşi butonul supra-dimensional, lumina se aprinde, steaua urcă spre tine

capsula se deschide, intri, cosmonaut, miner, eşti ceea ce crezi, ceea ce vezi-

-nu ai văzut înainte şi simţul tactil descoperă asperităţi pe butonul care te va duce jos

în mină, în cosmos, capsula zboară şi tu cu ea, cu gândul sporit, nimic hidos

călătoria durează dar aşteptarea are efect, realitatea are alt aspect când-

-piciorul cercetează zona, lumina te loveşte, copilul îşi loveşte bona la etajul doi

pui casca în ureche şi parcul te aşteaptă, zbori printre maşini, femei frumoase

îţi zâmbesc florile,semeţe case, e primăvară, un verde crud, expediţii în zi prin propriul oraş

bere la terase, voie bună, relaxare, aripi pe spinare, întinderi de maci, ciuperci colorate

descoperi, descoperi, uimit că eşti în bucureşti, mai bine aşa, ochii deschişi

fotografiază clădirile, florile, fetele, mirifica imagine ascunsă la un pas de-

-revelaţia din vază, gunoiul devine miraj, binele găsit în ceea ce te-

-înconjoară, binele stă în tine, saluţi Soarele şi norul de pe cer

inevitabil îţi mai aprinzi o ţigară şi Marele Mister se spulberă, dispare un ultim grănicer

treci hotarul dintre episoadele explicate, regulile învăţate şi nou, liber să faci

ce inima îţi spune, când s-a deschis şi-n ea intră cele bune

mai bine să nu bei, mai bine să visezi, mai bine în livezi decât pe străzi, mai bine în natură,mai bine în lumea ta decât în lumea lor, mai bine aşa, mai bine aşa....

o zi perfectă, luminată, mugurii copacilor te salută, îi ştii, admiri o gâză

fericiţi copiii râd în parc, un fluture atenţia-ţi acaparează, zâmbeşti

pentru că ştii, că viaţa poate fi mai bună atunci când dăruieşti

miresme noi dar vechi redescoperite, clădirile vechi redescoperite, mâinile tale

redescoperite, timpul scurs, dilatat, ai uitat de ei, de tine

revitalizat te întorci plin de etuziasm spre seară în cuib

cerul senin, now you know,oh! now you know...

Dorinţa Neagră

Am răspuns apăsând tasta verde. Era o femeie ce-şi exprima nemulţumirea în legătura cu ultima prestaţie. I-am spus să se ducă dracului şi am închis apăsând pe butonul roşu. Am fumat câteva ţigări, am tras şi două pahare de limonadă şi am ieşit pe uşa casei. Creierul îmi fierbea de la căldura sufocantă. Aveam nevoie de o plimbare prin parc, de o extindere a domeniului de relaxare umbroasă, răcoroasă. M-am aşezat pe pajiştea verde cu gândul la apelul telefonic. Cine o fi fost? Anna sau poate Mariana de pe strada 80. Uşor , uşor am închis ochii şi-am căzut într-un somn adânc din care m-am trezit după două ore. În jurul meu copiii făceau baloane din săpun. Erau fericiţi spre deosebire de mine. Cu pasul grăbit am intrat în primul magazin. Eram hotărât să mă îmbăt. Mi-am cumpărat o sticlă de whisky, două de vin, un suc de mere, douăzeci de beri, trei pachete de Lucky, muşchi afumat şi murături. Am ieşit încărcat de plase, eram fericit.

Mi-am aranjat pe masă un pahar pentru vin, unul pentru whisky, o farfurie cu muşchi şi murături, scrumiera spălată aştepta scrumul. Noir Desir-Du Ciment Sous Les Plaines, press play şi a început Hey come on little sister / let's go up to the moon / she said "honey i don't care / and i want no lies" . M-am tolănit pe canapea, fum după fum, pahar după pahar, amintirile curgeau picătură după picătură şi faptele trecute mă bântuiau înălţându-se cu fumul de ţigară în juru-mi. Mă pictam în stropi mari de alcool pe o pânză imaginară, îmi tranşam existenţa în rău şi bine, doar ca să constat că tabloul devenea din ce în ce mai negru, incomprehensibil. Tu m'donnes le mal, le mal / C'est la spirale infernale. M-am ridicat, cu capul greu, am lovit aerul cu pumnul, n-am nimerit, m-am dezechilibrat şi am căzut înapoi pe canapea. Remonte encore, et encore/Jusqu'à la fin et jusqu'au bord.

Telefonul suna în timp ce mă eliberam de lichidele adunate. Am răspuns. O tipă făcea un sondaj de opinie. Părerea populaţiei în ceea ce priveşte starea naţiunii. I-am răspuns succint fără prea multe înflorituri că poporul e beat, orb, frica îi suprimă orice manifestare contra stării de căcat în care se afla. M-am gândit mai bine şi am întrebat dacă pot reformula. Mi-a spus că da. Aşa că i-am spus o poezie.

până când poţi respira aerul infect?

ignoranţi la fiecare răsuflare

plămânul doare

dar unde să fugi de sistemul defect?

e Marele Dezmăţ, un adevăr implacabil

eşti pregătit să faci faţă cerinţelor ?

supravieţuitor în contextul indescifrabil

ştii să dai un răspuns corect întrebărilor?

indivizii cu capul mare, nătângii şi superficialii

sunt maeştrii de cermonii în haine de sărbătoare

decizii pripite, decizii subiective, canalii

conduc instituţii, ucid copii, dezmăţul ia amploare..

distrug tinerele speranţe, lovesc mamele în pântec

cu bocancii lor cu ghimpi şi limba desfrânată

ard speranţa pe jăratec, nicio şansă

de scăpare, evadarea într-o viaţă civilizată

se lasă aşteptată...

şi strigă, şi ţipă o mână de coioşi visători

dar degeaba când gurile lor sunt cusute de maşina

mânuită de nebuni, drogaţii de putere, avizi, în jurul nostru e doar durere

economia prost gândită, se fură între ei, a cui e vina?

a noastră...

a muţilor, a surzilor, a orbilor, a iuzilor, a tomilor, a iisuşilor fricoşi

a oilor ce behăie în zadar la ciobanul cel viclean

mulşi, supţi de energii ne plângem unul altuia

de falsele efigii, noi am ales boul la putere

să tragă brazda cu sămânţa rea, să-şi crească

an de an a sa avere pe spatele unui popor

de oameni beţi, laşi şi naivi, prostia omenească

se plăteşte acum prin sărăcie şi-un dans fără sonor

starea naţiunii?

ha, mai bine am trage funii peste gâtul lor

să bată clopotul cu ei pe post de limbă mobilă

să dăm de veste-n Viitor, copiii noştri să nu aleagă

aceeaşi rasă de rechini, greşelile să treacă ca un nor

ce ploaia cu pucioasă peste glie nu îşi varsă!

„... vă mulţumesc pentru timpul acordat...Vă doresc o zi bună!” Nu am apucat să-i răspund, dar ceva îmi spunea că nu îmi luase în calcul părerea. Vaca! Ignoranta, creierul îi era spălat de câţiva galbeni primiţi pentru sondaj. M-am resemnat în tăcere şi în bere. Am tras de mine să-mi mai tai nişte murători. Le-am aşezat pe o altă farfurie, am tras un whisky şi dă-i bătaie. Cursa s-a reluat.

Noir Desir-Tostaky, play I found one of my socks / under the telephone / I've never asked these bells / to ring in my home.

Mi-am adus aminte de femeia nemulţumită. Era târziu şi din piept îmi ieşeau aburi. Sticlele de vin se sărutau goale sub masă. Mă gândeam să verific memoria telefonului poate se salvase numărul reclamantei. Cu greu am reuşit să formez. Era unsprezece.

-Alo! M-aţi sunat în cursul zilei, îmi, îmi cer scuze pentru, pentru…

-Domnul Vremelnicescu?

-Da eu, eu sunt! Am sunat să îmi, să…

-Vă înţeleg, vă iert…

-Vă rog, vă rog… lăsaţi-mă să îmi iau revanşa.

-Nu mai e nevoie, m-am despărţit de Valentin. Mi-am dat seama că am exagerat când am apelat la serviciile dumneavoastră.

-Ahhh…

-Da, nu avea rost, oricum eram foarte diferiţi. Nu am fi avut viitor împreună.

-Păi atunci, măcar un pahar de vin beţi? Cinstea mea..

-He he domnule Vremelnicescu, nu ştiu ce să spun…

-Păi spune-mi în primul rând Carlo, mai spune-mi că poţi trece pe la mine în această seară? Îţi dau adresa?

-Ce repede vă mişcaţi! Ha ha! Bine vin, numai să-mi daţi adresa exactă.

Într-o oră am mai băut patru beri şi cum sticla de whisky se termina, am coborât la magazinul non-stop de unde am mai cumpărat una. Eram foarte ameţit când a ajuns la mine. Arăta mai bine decât îmi aduceam aminte. Nu mai ştiam cum o chema dar sigur nu era Anna sau Mariana de pe 80. Îmi aduc aminte că o ajutasem să descopere infidelităţile logodnicului ei, numai că am pierdut dovezile înainte de a le prezenta. Mă îmbătasem şi m-am apropiat prea mult de urmărit, aşa că am ajuns să beau cu el şi am mers împreună din bar în bar, până când s-a prins cine sunt. Câştigam destui bani în unele perioade. Am stricat căsnicii, am rupt vise în bucăţi, bineînţeles asta la cererea uneia dintre părţi. Asta era meseria, nu aveam ce face, ei îmi cereau să le urmăresc partenerii de viaţa, şi nu întotdeauna cei din urmă stăteau peste program la muncă sau ieşeau la bere cu prietenii sau la teatru cu colegii. Diverse tertipuri, le ştiam pe toate. Pe Victor l-am plăcut. Chiar ne-am distrat în unele seri dar tot atunci am aflat că îşi înşela logodnica. Mi-a găsit fotografiile cu el şi cu amanta în servietă cât eram la toaletă. Atunci am renunţat la caz.

Ada, am aflat după câteva pahare numele, era profesoară de engleză la un liceu din oraş. După despărţirea de Valentin se întâlnise cu mai mulţi bărbaţi dar niciunul nu îi era pe plac. Alcoolul îşi făcea efectul, se apropia de mine, eram transpirat. Îmi plăcea părul ei, corpul ei perfect şi vocea catifelată. Feminitatea ei mă copleşea. Pe neaşteptate m-a sărutat, i-am strâns buzele între buzele mele. Mirosea a alcool, a ţigări şi a Chanel Chance. Eram din ce în ce mai excitat. Abia îmi ascundeam erecţia, vizibilă prin pantalonii subţiri de vară. Am vrut să îi dau foc pe loc, eram un piroman.A la sante du feu / Et de la flamme / A ton etoile, a ton etoile, a ton etoile…O picătură de whisky îi atărna de buza de sus. Am supt-o. Am sărit ca un animal peste trupul ei, m-am aruncat în lacul limpede. M-a primit cu picioarele desfăcute. Inima îmi sărea la fiecare mişcare în ritmul respiraţiei.

-Fuck me! a început să strige.I want you inside me! mi-a şoptit apoi în ureche. Profesoara de engleză avea o dicţie extraordinară. Simţeam că explodez.Răcorea nopţii se strecura pe fereastra deschisă. O adiere fină ne mângâia trupurile şi Le vent les portera / Tout disparaîtra / Le vent nous portera…

Timpul s-a scurs într-un butoi de alcool şi fum şi tot acest timp, din care am ieşit la un moment dat, m-a prins, m-a înecat. Ochii nu au văzut ce făceau mâinile pe gâtul Adei. Urechile nu au auzit strigătul disperat în liniştea nopţii de vară. Fluturii nopţii s-au năpustit peste judecata dreaptă.Nu am înţeles de ce, nu am ştiut nici când a încetat să îmi mai mângăie părul.Cuvintele ei s-au pierdut, s-au topit în zorii zilei. Dimineaţă tremuram…

Tremuram în liniştea celulii şi pielea îmi mirosea a Chanel Chance.

lumesc

culoarea ochilor ascunşi în fum

s-a scurs în rotocoale spre tavan

în timp ce asculta un blues

ţigările ardeau; tutunul prefăcut în scrum.

şi-a strâns halba în mână

să bea...

de ciudă, de beţie

ştiind că-n viaţă e un prost

de dragul ironiei.

dar cât mai poate duce un asin?

când pietrele de moară atârnă greu

pe spatele slăbit.

un trup de rele chinuit

păcatele-s venin.

pe Golgota îşi duce crucea

cu paşii strâmbi şi încâlciţi

cunoaşte că a venit şi vremea,

bipezilor nechibzuiţi.

iertarea se lasă aşteptată

în sat s-a înnoptat

dar Omul stă privind la poartă

spre drumul luminat

şi câinii latră...spre pustiu.

Universul gol ?

Nu după mult timp de la dispariţia Omului
din pământ sămânţa sădită
ochii a mijit
locuitorii planetei într-un verde
crud
Phoenixul în crâng,muguri
arta-naturii
cu vântul, cu ploaia şi ninge
s-a stins falsul amor
lacul cristal, marea e viaţă
Sfântul Nucleu arde ca altădată
Demonul Poluare sub puterea timpului
moare.
fără stres furnica culege în vară
provizii
răul stârpit, ucis în benzinărie
gloanţele evoluţiei
universul gol ?
calcă copita pavajul înflorit
se scaldă-n lumină boaba în vie
iadul omenesc, raiul
pământesc...

Ea

La început nu te-am luat în serios, nu m-am gândit

că tu ai putea fi cea care în trecut şi pe alţii ai rănit

nu m-am temut de un strănut în viaţa-mi de ermit.

De obicei sunt precaut, nu înţeleg cum m-ai momit?

De dimineaţă nasul îmi curgea şi cred, că de la ea

altfel nu-mi explic cum de, cum de...nu-s OK

Ceai fierbinte, glasul dogit, mucii pe perdea

Un telefon de la ai mei prieteni: NU pot să beau hamei!

Şi mă gândesc acum să scap din a ei strânsoare

Peste noapte mă tot dau cu o unsoare

Se spune că ar avea efect permanent

Dar fiecare strop mă face mai dement!

Renunţ la tratament; răspund apelurilor din noapte

Pe scări m-am strecurat printre pereţi şi fapte

Să beau un bitter poate-mi trece şi te uit

Şi un Jäger, cer prea mult?

Invazia nesiguranţei

mâhnirea a străpuns norul-edificiu

la care m-am închinat şi slăvit

într-un timp, anii-sacrificiu

părăsiţi în abisul uitării

temeri îngrămădite

în suflet-futil

de trupuri sordide

alerg inutil

prin mlaştina omenirii

sortită pieirii

întreb

nu cred

cadavre de plastic

în lichid amniotic

mormânt inodor

întreb

nu cred

tineri păstraţi în formol

în sânge substanţe-cancerul

rupe, sfâşie, mestecă domol

în beznă zace sătul

răul îmi invadează prezentul

reminiscenţe de vagabond

semenii arată cu degetul

capul ce se învârte pe eşafod

Vineri în rugăciuni

În vineri îmi caut scăparea de păcat,

Mulţimi de gânduri în minte mi se zbat,

Un post de frupt aş vrea să am.

Şi sânge-n colţul gurii

Un sânge dulce-amărui

Căzut din aripa îngerului protector

Rănit de-ale mele fapte strâmbe.

De albul pur îmi este dor

Pierdut în amintirile sumbre

În lapte negru inima-mi înmoi.

Şi vineri de vreau să mă-n tristez

Cu negre haine să mă îmbrac

Să cânt cântări duhovnic bun

Cu tine să-mă împac

Nu pot.

căci duhul nebun pe mine a sărit

aruncând năvod de scrum

sentimentele sunt fum

păcatele materializate la răsărit

în braţe mă strâng

alerg cu Soarele în faţă

lacrimi reci din ochiii goi

pe barbă mi se scurg

să beau un vin de soi

cu trup din pâinea albă

la gât cu flori în salbă

e doar un vis.

Sunt un păcătos de prim rang

În cap ideeile fac gang bang

Cu pornirile spre bine şi frumos

Aşa se nasc ispite injectate

Intravenos

Mă detaşez de oameni fără să-i simt

Empatizez cu mine şi mă sting

Mă iubesc în ascuns cu păcatul

Şi el pe mine.

Trăim în noapte infami şi plini de noi

Trăim în zi ascunşi în gunoi.

Într-o vineri am să caut mai bine scăparea

Un post negru, o noapte nemâncat

Am să evadez, am să distrug visarea.

De duhul nebun voi fi scăpat.

EXIT

Agăţat pe perete, desenul priveşte o întreagă mişcare

De trupe, de oameni curioşi, plini de ardoare

Să povestească acasă, plăcerea provocată

Stimulată de culoare, statica liniilor.

Statistic vorbind numai trei au înţeles

Că tabloul era aşezat invers.

Un tip căuta în gunoi un magnetofon

Costumul nou trăda o bunăstare evidentă

De iertat, soţia lui era puţin dementă

Şi el era afon.

Sentimentul era turtit,în repaus, lipit de trotuar.

Din spatele zâmbetelor apare carul mortuar.

În el se dă în leagăn dracu şi a lui soţie

Pe sentiment se pişă o bătrână molie.

Pace ţie!

Dacă prin spadă treci e musai să te arzi cu focu

Purificat cu amintirile în mână,prin piaţă cauţi să faci trocul.

La schimb obţii un sac de cartofi şi alte avuţii

Nu dormi, doar simţi regretul cum se strânge

în jurul sufletului orb şi trupul tot îţi plânge

după oameni şi oameni, fapte , răsplată.

De eşti afon şi tabloul nu îl vezi, bea apă plată

De nu faci asta sentimentul uscat, de tine se desprinde

Gol cu buzele arse, tutun, pastile, alcoolul te pretinde.

Când te trezeşti e prea târziu, eşti metamorfozat în monstru

Capul explodează, pictezi tabloul cu stânga şi-un punct în centru

E punctul tău de vedere dar în modul ăsta nu faci avere

Nici casă, nici masă, cauţi prin coşul de gunoi un radio player

Să asculţi slujba religioasă, în propria-ţi realitate prizonier.

Scăparea te va găsi, ar trebui să-mi urmezi sfatul, nu mai face pe inaptul

Deschide ochii şi citeşte ce scrie pe perete, priveşte spre desen: -> EXIT e un semn.

Romanţă pentru Raluca

Când prima oară te-am văzut eram pe câmpul înflorit,

În lanul de porumb năframa verde ţi-am zărit.

Sfios ca-n prima zi de şcoală, de tine m-am apropiat.

Înaltă,goală şi plină de polen, la început m-ai evitat.

A doua zi veşminte alese ţi-am adus, ca să te îmbraci

Am vrut să te posed pe loc dar m-ai oprit

De vrei să-mi simţi savoarea, mergi şi-nvaţă de la vraci

Cum să mă iei şi apoi,Tu! Neofit! De-al meu corp vei fi uimit.

Cărările virgine cu pasul hotărât le-am străbătut

Şi-n scoarţă de stejar bătrân, pe-al meu mentor l-am găsit

Calm, cu barba lungă,albă şi părul încâlcit

Despre tine mi-a cântat, în tine să nu mă las pierdut.

Iniţiat, de pe câmp eu te-am luat , udă, goală.

Sub Soarele de vară să ne uscăm am stat

Şi pe-înserat pe plajă pustie ne-am sărutat

Dar cât am clipit, ai dispărut în bezna de smoală.

Nimic nu e imposibil şi astfel anii au trecut

Până când într-o cameră de camin ne-am revăzut

Splendidă, dorul mi-ai dus şi eu pe-al tău

La ureche mi-ai şoptit în viaţă să nu fac rău-

Niciodată nu ai fost a mea şi doar a mea

Dar nu mai contează, atunci când ne vedem

Ca două ţigări aprinse prin beznă ardem.

În plăceri ne savurăm tăcuţi profunzimea.

stripped

pâinea de sâmbătă o rup cu greutate
şi-mi sângerează stomacul
când vede atâta nedreptate.
în loc de supă şi chiftele
rămân mâncând fără măsele
un gând.
prin cămara pustie se-ascunde speranţa
unui borcan cu zacuscă de anul trecut.
deschid dulapul cu eleganţă,
observ că şi sarea mi-a dispărut
în mare?
şi foamea invocă trecutul
prosperitatea a fugit cu barca în larg
alţii ştiu mai bine cu suptul.
navighează cu steagul alb pe catarg
piraţii.
bucuria e mare când eşti invers proporţional cu sărăcia
ce se adânceşte în sufletul lor.
mult dorită, e uitată omenia.
calc strâmb şi pierd demnitatea în izvor
tot ce vreau e să zbor
pe pământ.

Sărbătoarea şobolanilor coloraţi (Nufărul efemer)

În cuvinte, destinaţia mi-a scăpat

Dacă nu sar peste adevăr

Există şanse să nu mai fiu un evadat

În minciuni m-am rupt în bucăţi

Pierd, lupta care nu s-a dat.

Am rămas în urmă

Ceva râde în stânga mea

Rolul l-am jucat sub instinctul de turmă

Pierdut, pe câmp, negura mea.

În valuri, substanţele mă îneacă,

Înot spre maluri pustii

Acolo unde ard în puncte făclii

Acolo mă voi trece în erată.

Purificat prin decăderea violentă

Imaginea zilei de mâine se arată.

Prin pâclă umblu fără ochelari de soare

Orbit îmi lovesc corpul de semeni

Otrava îmi curge din ochii de sare.

Ajutor! Nu mă aude nimeni?

Strivit, sub sticlele pline mă ascund.

Caut prin bezna din beciuri gândul rotund.

Mă sperii de monstrul născut şi nu făcut

De suflet mă prinde, podeaua în gură o simt

Cu greu mă ridic din balta în care am zăcut.

Aer, aer, apă, aer, apă

Cadavrul iubirii putrezeşte în piaţa cea mare

Din biserici se aude chemarea

Întins pe spate, visez la mâine

Cuprins de gânduri curate, creştine.