stele peste tot

Căldura mi-a captat atenția și intenția de a trăi astăzi s-a rupt ca un tricou din clasa a doua.Cu o cârpă nu mă pot îmbrăca într-un mâine relativ și nesiguranța mă prezintă timpului necunoscut. Alo, aici tânărul cel viu dar fără prea mult.Și lumina se scurge din calea-mi în infinitele unghere întunecate. Dorința moare în stare embrională. Mă scufund în emoția trecutului unde răcoarea mi-e prietenă vicleană, unde răceala se prinde bine de trupu-mi transpirat și candela își varsă uleiul încins pe pleoapele aproapelui înstrăinat de ceea ce sunt, de ceea ce-am fost.
Căldura mă sărută pătimașă. În tranșe primesc iubirea de viață.Ceilalți pe tronuri de lut se scobesc în trecut cu degetul murdar. Biluțele se aruncă la coș,biluțele nu se pun la întâmplare. Acțiunea din urmă condiționează peretele pentru un var la două mâini.
Sunteți prea mulți. Și voi în saci de cânepă vă îmbrăcați atunci când vă feriți de semeni. Vă ascundeți ca nu cumva să fiți atinși de mâini prea fine.
fețe senine
noroi între degetele voastre
venin prin vene
niciun actor fără succes
doar stele, stele peste tot
și lapte negru în exces
lichide, multe lichide antistres
transformă dreptul în pervers
fără respect pentru o pâine
ascultă, ascultați!

Căldura alterează gândul.
Și nu vorbesc de suflet. Și nu vorbesc.
Să taci este mai sigur, să taci este perfect pentru un prezent aici și acum.
Dar dacă strig și pumnul mă lovește în sângele înfierbântat?
Mai bine strigi și fugi! Mai bine, poate, într-un prezent condiționat, scăldat de râul care curge lin plin de cianură.Dar tu nu știi, nici voi nu știți și atunci totul este minunat de acceptat un bine camuflat.