în timpul nopţii m-am gândit la o altfel de viaţă. alte posibilităţi. nu vreau să devin condiţionată de pe-acum. dar ceilalţi? ce părere îşi vor face dacă renunţ la toate planurile din vară.să le văd feţele pline de uimire şi hotărâtă să zic NU.nu sunt fericită dar accept, n-am cum să dau înapoi.pentru altele e cel mai aşteptat moment din viaţa lor searbădă.şi încă mă întreb cum am ajuns în situaţia asta. nu, nu-mi doresc o legătură eternă „până când moartea ne va despărţi”, e o prostie.când s-a făcut declicul nu-mi pot explica. la un moment dat eram la fel de limitată ca cealaltă generaţie casă-muncă-casă-el-părinţi-prieteni aşezaţi având scopuri pseudo-măreţe „să întemeiem o familie”-discuţiile se învârteau în acelaşi univers.nimic nou, nimic palpitant.stabilitatea mi-o pot oferi şi singură, nu am nevoie de un „el” care să vină acasă de la muncă cu o falcă în cer şi una în pământ transpirat, înfometat,obosit, să-mi toarne probleme legate de jobul lui super-important în timp ce înfulecă ca apucatul mâncarea gătită de mine.apoi să-şi facă un duş,să-şi mai verifice mailul foarte important pentru o problemă legată de super-jobul-vieţii, după care să-şi vâre capul sub plapuma primită cadou la festivitatea aia caraghioasă la care am spus „da”.fără tandreţe,fără sex,fără prea multă vorbă a doua zi va începe şi va fi exact la fel, toate , toate...vor fi la fel.montonia mă va cuprinde, dezgustul.dar poate va fi bine.poate el va fi altfel după ce ne legăm unul de altul prin acel act, o uniune ce numai statul o va putea rupe, nimeni şi nimic altceva.
în timpul nopţii am idei stranii.nu mai vreau să fac pasul, mi-e teamă de ce va urma şi în plus am găsit o libertate.muzică, sunt tânără, prieteni noi, deschişi, e altceva, e altceva...
dimineaţă am înţeles.o voi face.n-am de ales.deşi sentimentele îmi sunt confuze.nu mă simt bine cu mine, cu el, cu un viitor aşezat ca o cloşcă pe ouă cu final cunoscut.îmi accept condiţia aprind o ţigară la muncă privesc în gol câteva minute îmi beau cafeau cu lapte şi încep o nouă zi cu sufletul împăcat...asta până când îmi aşez capul pe pernă şi atunci barajul cedează şi tot ce-am negat îmi invadează mintea şi mă îneacă.
No comments:
Post a Comment