Humbugs

It all goes and flows

A never-ending metaphor some say

A rush of understanding

That some, just overlook

In a customize society of unnamed products

Just a logo or a slogan

Perceptions of the masses, anyhow

The bored guys drop it hard

‘Cause they wanna be the bard for a damsel in distress

A bunch of poets in disaster, the cold winter’s unknown feelings

Breathing behind your back with a lack of perspective

They wanna live, they say and stray along

on an lonely highway of agonizing whores.

Well, I’m disgusted in a way of vomiting my knowledge and

Adapting my sense to a nonsense of thoughts, brought in front

by human nature

and I will cut in, when I have seen

Too much of these impostors calling out spirituality

Oh come on! Just go away and do not bother

A brother! With all your crap

Gushed from yours mother’s flap

Hectored your way through hearts

And souls

For too long snakes crawled beneath deserted skins

Hissing untrue love under sheets

Unworthy belongings, shapeless forms

Trashed feelings over silent nights

Lies thrown for a fuck, unlucky gals

Fallen for all the wrong bards

Grotesque paintings drawn in tar

Imagine a black star

Indeed I’m awfully disgusted

But I’ll just burn away from all of it

And truly flow to glow in

Images

I can fit.

Hexavalent chromium keeps you on the boat

A flesh covered by plastic skin, burnt hair, dead cells offered to the bin.

She tries and she dies in minutes of abjection, a truth lies in lies;

Misery defined by the rich, beauty standardized in kitsch

And she struggles to attain a desired form, in her ignorance

eyes melt under chemicals, her vanity with technical influences

kills the natural, fake rides, empty heart, doors shut, knowledge abolished by masses.

Brainwashed crawlers rip their flesh for a new model

Glass shards pierce their bulging eyes spraying blood on her fancy shoes,

A satisfying imagery for the fools, a grotesque beauty for an exigent jury;

But who’s to blame when words embark on deaf journeys? hitting hard

a rocky ear, a pointless spear which misses a hidden target camouflaged by

cream and a hot steam of ignorance; obsessed minds tired of thinking resume

to a continues face  clicking, to satisfy their sexual needs, now transformed in bytes and mega

this is their saga without any gods or demons, it’s just about the human females and blinded followers;

estranged human race, they have to face a meltdown of feelings

because this is the plastic world embraced by all.

când te trezești

când zgura se freacă de talpa pantofului

provoacă imagini și sunete,

evocă fapte și drumuri

scurse...

într-o inconștiență locomotoare.

când omul vorbește în șoaptă

provoacă plăceri depresive,

evocă clipe și sentimente

uitate...

prin paturi, sub pături, prin cluburi și-n noapte.

când sticla golită își șuieră sfârșitul

sânii tresar, ochii plini de dorințe

urmăresc...

mișcarea printr-un caleidoscop.

când placa înfiptă-n pământ
strigă după suflet și trup,
acolo deasupra
rămâne...
nimicul.

când pietrele se freacă de scânduri din lemn

provoacă imagini și sunete,

evocă fapte

și drumul,

drumul parcurs...

până în groapă.

e ca și cum ai trage apa

dinții mușcă cenușa, în gură nisipul topit, sticla taie

pe limbă sânge

cuvintele se încheagă cu greu

tăceri futile, mut privești scenete, buze-n mișcare

nu le înțelegi.

iritat umbli pe străzi, întunecat

alergi, nedumerit prin gropi adânci, mâloase fapte.

pierdut în fumuri și-n beții, pierdut te ții de crengi uscate

se rup cu trosnete în ureche

și liniște.

niciun amic, nicio amică, nicio satisfacție

doar un rom, o vodkă, un vin,

o clipă; te trezești și visul e coșmar

și vântul te gonește spre vest.

cu grijă pregătești un geamantan

cu diferite, le îndeși cu spor

fără să depășești un kilogram

și atunci apar mai multe fețe

la care e musai să renunți,

să lași acasă ce nu poți lua

...în geamantan.

departe în amintiri se arată un trecut frumos

la fel va deveni și prezentul ranchiunos.

Mai simplu? (II)

Diminețile se aprind de la brichetă și au aromă de cafea cu scorțișoară. Scot laptele rece din frigider și îl torn peste lichidul fierbinte. Nu am răbdare să se răcească. Cum n-am răbdare nici cu somnul pe care mi-l alung în fiecare noapte din așternutul golit de prezențe feminine. Mă petrec într-o mica sărbătoare cu rotocoale de fum agățate în aerul rece al dimineței și aburii ce-mi gâdilă mahmureala viselor. Din micile difuzoare cade peste încăpere vocea lui Clapton și pe trotuare frunze arămii foșnesc într-o agonie aproape mută. Apa de la robinet e numai bună de băut din pahare IKEA, made in Bulgaria. Săvârșesc ritualul și dau drumul la duș, aștept pironit în oglinda din baie până când imaginea dispare în aburii calzi. Jetul mă lovește fără putere la fel ca zilele cu ploaie măruntă. Revelațiile sunt nimfe ce te fut și pleacă. Amintirile revelațiilor în schimb se manifestă ca replicile declanșate de un cutremur de proporții.Încerc să mă curăț de resturi pentru o mișcare liberă a neuronilor. Creativitatea se îneacă în deșert și moare pe străzi pustii și zace căzută în paturi goale. Mă șterg cu un prosop din cânepă până când pielea capată nuanțe roșii-vineții și-mi spune să mă opresc.

Căciula cu urechi așteaptă pe canapea să mă acopere și să mă întemnițeze ca nu cumva vântul să-mi zboare gândurile ce-au revenit cu un upgrade,versiunea 1.1. Aceeași bocanci pocnesc pavajul și parcurg bulevardele cu o nepăsătoare existență. Materia mă sugrumă, tehnologia mă sugrumă și nu găsesc soluția să mai slăbesc strânsoarea. Presat de lipsuri mă afund printre străduțe în minte cu cele 9 fericiri. Dar plata voastră multă este în ceruri și nu pe pământ ne anunță GOD.INC într-un mail oficial trimis de Matei 5:1-12. Rătăcit printre cuvinte cu å,æ și ø caut ieșirea din nehotărâri perverse. Privesc de pe mal pescărușii ce planează contra vântului și înregistrez expresii, mai noi sau mai vechi, pe o placă zgâriată.Melodie întreruptă. Și totul se repetă cu excepția acelor goluri, adâncituri de pe vinil în care cad fără voie.

Pe Langesgade 12 mă opresc la intersecție și intru în clădirea din cărămidă roșie. La primul etaj mă așteaptă depravarea în colanți portocalii gata să mă sugă de energii. Apartamentul locuit de Martin nu se deosebește foarte mult de celelalte. Își petrece zilele în stări diametral opuse față de populația în costum.Sunt îmbrățișat de culorile difuze emanate de lumânări și țigări, de bonguri și fete și eșarfe, storuri lăsate. Mă arunc pe canapea împreună cu geaca mea și mă aprind de la o brichetă Zippo găsită pe masă. Pentru moment e bine și strânsoarea lipsurilor mă slăbește dar urma e vizibilă pe gâtul păros. Cer o bere și mă servesc. Două lăzi din Germania, e mai ieftin. Ceilalți comunică în limba lor eu gândesc în limba mea. Trimit un mesaj unui prieten și folosesc mulți de î,ă,â. Mă simt mai bine. Din boxe Malk de Koijn, Kosmisk Kaos care sună așa: så jeg synger den blues, så bli nu hængende i min rus, så jeg synger den blues,så bli nu hængende i min rus.

Intoxicat îmi direcționez mâna spre dreapta mea de unde apare, călare pe o vedetă, o altă mînă fină ce mă ademenește spre substanța de rutină. Mă îmbarc, îmi iau cu mine și gândurile românești,pure ca o salivă de vagabond și plutesc câteva ore prin încăpere. Nimeni nu mă întreabă nimic. Nu mă bag în nicio discuție și aleg să umblu cu grijă la stație și să extrag mufa de la boxe. O înfig la al meu player și mă cufund în canapeaua moale cu Daft Punk pe fundal. Așa mai merge, îmi spun și mai trag un fum din țigara ce arde în scrumieră, uitată de buzele-mi arse de vânt.

Probabil pe străzi e întuneric și vânt și ploaie și Summer Bird ce așteaptă cuminte, asta dacă nu a fost furată de un grup de români. Mă gândesc la toate astea fără să-mi mișc mușchii sau neuronii, las să vină toate gândurile și ele,gândurile cad ca într-o cascadă lovindu-mi înțelegerea.

Ies cu pași împleticiți. Felinarul mă lovește drept în percepție. Mă sui pe bicicletă și pedalez voios printre cărămizile roșii. Ce frumos.

Va urma...