Mai simplu? (II)

Diminețile se aprind de la brichetă și au aromă de cafea cu scorțișoară. Scot laptele rece din frigider și îl torn peste lichidul fierbinte. Nu am răbdare să se răcească. Cum n-am răbdare nici cu somnul pe care mi-l alung în fiecare noapte din așternutul golit de prezențe feminine. Mă petrec într-o mica sărbătoare cu rotocoale de fum agățate în aerul rece al dimineței și aburii ce-mi gâdilă mahmureala viselor. Din micile difuzoare cade peste încăpere vocea lui Clapton și pe trotuare frunze arămii foșnesc într-o agonie aproape mută. Apa de la robinet e numai bună de băut din pahare IKEA, made in Bulgaria. Săvârșesc ritualul și dau drumul la duș, aștept pironit în oglinda din baie până când imaginea dispare în aburii calzi. Jetul mă lovește fără putere la fel ca zilele cu ploaie măruntă. Revelațiile sunt nimfe ce te fut și pleacă. Amintirile revelațiilor în schimb se manifestă ca replicile declanșate de un cutremur de proporții.Încerc să mă curăț de resturi pentru o mișcare liberă a neuronilor. Creativitatea se îneacă în deșert și moare pe străzi pustii și zace căzută în paturi goale. Mă șterg cu un prosop din cânepă până când pielea capată nuanțe roșii-vineții și-mi spune să mă opresc.

Căciula cu urechi așteaptă pe canapea să mă acopere și să mă întemnițeze ca nu cumva vântul să-mi zboare gândurile ce-au revenit cu un upgrade,versiunea 1.1. Aceeași bocanci pocnesc pavajul și parcurg bulevardele cu o nepăsătoare existență. Materia mă sugrumă, tehnologia mă sugrumă și nu găsesc soluția să mai slăbesc strânsoarea. Presat de lipsuri mă afund printre străduțe în minte cu cele 9 fericiri. Dar plata voastră multă este în ceruri și nu pe pământ ne anunță GOD.INC într-un mail oficial trimis de Matei 5:1-12. Rătăcit printre cuvinte cu å,æ și ø caut ieșirea din nehotărâri perverse. Privesc de pe mal pescărușii ce planează contra vântului și înregistrez expresii, mai noi sau mai vechi, pe o placă zgâriată.Melodie întreruptă. Și totul se repetă cu excepția acelor goluri, adâncituri de pe vinil în care cad fără voie.

Pe Langesgade 12 mă opresc la intersecție și intru în clădirea din cărămidă roșie. La primul etaj mă așteaptă depravarea în colanți portocalii gata să mă sugă de energii. Apartamentul locuit de Martin nu se deosebește foarte mult de celelalte. Își petrece zilele în stări diametral opuse față de populația în costum.Sunt îmbrățișat de culorile difuze emanate de lumânări și țigări, de bonguri și fete și eșarfe, storuri lăsate. Mă arunc pe canapea împreună cu geaca mea și mă aprind de la o brichetă Zippo găsită pe masă. Pentru moment e bine și strânsoarea lipsurilor mă slăbește dar urma e vizibilă pe gâtul păros. Cer o bere și mă servesc. Două lăzi din Germania, e mai ieftin. Ceilalți comunică în limba lor eu gândesc în limba mea. Trimit un mesaj unui prieten și folosesc mulți de î,ă,â. Mă simt mai bine. Din boxe Malk de Koijn, Kosmisk Kaos care sună așa: så jeg synger den blues, så bli nu hængende i min rus, så jeg synger den blues,så bli nu hængende i min rus.

Intoxicat îmi direcționez mâna spre dreapta mea de unde apare, călare pe o vedetă, o altă mînă fină ce mă ademenește spre substanța de rutină. Mă îmbarc, îmi iau cu mine și gândurile românești,pure ca o salivă de vagabond și plutesc câteva ore prin încăpere. Nimeni nu mă întreabă nimic. Nu mă bag în nicio discuție și aleg să umblu cu grijă la stație și să extrag mufa de la boxe. O înfig la al meu player și mă cufund în canapeaua moale cu Daft Punk pe fundal. Așa mai merge, îmi spun și mai trag un fum din țigara ce arde în scrumieră, uitată de buzele-mi arse de vânt.

Probabil pe străzi e întuneric și vânt și ploaie și Summer Bird ce așteaptă cuminte, asta dacă nu a fost furată de un grup de români. Mă gândesc la toate astea fără să-mi mișc mușchii sau neuronii, las să vină toate gândurile și ele,gândurile cad ca într-o cascadă lovindu-mi înțelegerea.

Ies cu pași împleticiți. Felinarul mă lovește drept în percepție. Mă sui pe bicicletă și pedalez voios printre cărămizile roșii. Ce frumos.

Va urma...