Am răspuns apăsând tasta verde. Era o femeie ce-şi exprima nemulţumirea în legătura cu ultima prestaţie. I-am spus să se ducă dracului şi am închis apăsând pe butonul roşu. Am fumat câteva ţigări, am tras şi două pahare de limonadă şi am ieşit pe uşa casei. Creierul îmi fierbea de la căldura sufocantă. Aveam nevoie de o plimbare prin parc, de o extindere a domeniului de relaxare umbroasă, răcoroasă. M-am aşezat pe pajiştea verde cu gândul la apelul telefonic. Cine o fi fost? Anna sau poate Mariana de pe strada 80. Uşor , uşor am închis ochii şi-am căzut într-un somn adânc din care m-am trezit după două ore. În jurul meu copiii făceau baloane din săpun. Erau fericiţi spre deosebire de mine. Cu pasul grăbit am intrat în primul magazin. Eram hotărât să mă îmbăt. Mi-am cumpărat o sticlă de whisky, două de vin, un suc de mere, douăzeci de beri, trei pachete de Lucky, muşchi afumat şi murături. Am ieşit încărcat de plase, eram fericit.
Mi-am aranjat pe masă un pahar pentru vin, unul pentru whisky, o farfurie cu muşchi şi murături, scrumiera spălată aştepta scrumul. Noir Desir-Du Ciment Sous Les Plaines, press play şi a început Hey come on little sister / let's go up to the moon / she said "honey i don't care / and i want no lies" . M-am tolănit pe canapea, fum după fum, pahar după pahar, amintirile curgeau picătură după picătură şi faptele trecute mă bântuiau înălţându-se cu fumul de ţigară în juru-mi. Mă pictam în stropi mari de alcool pe o pânză imaginară, îmi tranşam existenţa în rău şi bine, doar ca să constat că tabloul devenea din ce în ce mai negru, incomprehensibil. Tu m'donnes le mal, le mal / C'est la spirale infernale. M-am ridicat, cu capul greu, am lovit aerul cu pumnul, n-am nimerit, m-am dezechilibrat şi am căzut înapoi pe canapea. Remonte encore, et encore/Jusqu'à la fin et jusqu'au bord.
Telefonul suna în timp ce mă eliberam de lichidele adunate. Am răspuns. O tipă făcea un sondaj de opinie. Părerea populaţiei în ceea ce priveşte starea naţiunii. I-am răspuns succint fără prea multe înflorituri că poporul e beat, orb, frica îi suprimă orice manifestare contra stării de căcat în care se afla. M-am gândit mai bine şi am întrebat dacă pot reformula. Mi-a spus că da. Aşa că i-am spus o poezie.
până când poţi respira aerul infect?
ignoranţi la fiecare răsuflare
plămânul doare
dar unde să fugi de sistemul defect?
e Marele Dezmăţ, un adevăr implacabil
eşti pregătit să faci faţă cerinţelor ?
supravieţuitor în contextul indescifrabil
ştii să dai un răspuns corect întrebărilor?
indivizii cu capul mare, nătângii şi superficialii
sunt maeştrii de cermonii în haine de sărbătoare
decizii pripite, decizii subiective, canalii
conduc instituţii, ucid copii, dezmăţul ia amploare..
distrug tinerele speranţe, lovesc mamele în pântec
cu bocancii lor cu ghimpi şi limba desfrânată
ard speranţa pe jăratec, nicio şansă
de scăpare, evadarea într-o viaţă civilizată
se lasă aşteptată...
şi strigă, şi ţipă o mână de coioşi visători
dar degeaba când gurile lor sunt cusute de maşina
mânuită de nebuni, drogaţii de putere, avizi, în jurul nostru e doar durere
economia prost gândită, se fură între ei, a cui e vina?
a noastră...
a muţilor, a surzilor, a orbilor, a iuzilor, a tomilor, a iisuşilor fricoşi
a oilor ce behăie în zadar la ciobanul cel viclean
mulşi, supţi de energii ne plângem unul altuia
de falsele efigii, noi am ales boul la putere
să tragă brazda cu sămânţa rea, să-şi crească
an de an a sa avere pe spatele unui popor
de oameni beţi, laşi şi naivi, prostia omenească
se plăteşte acum prin sărăcie şi-un dans fără sonor
starea naţiunii?
ha, mai bine am trage funii peste gâtul lor
să bată clopotul cu ei pe post de limbă mobilă
să dăm de veste-n Viitor, copiii noştri să nu aleagă
aceeaşi rasă de rechini, greşelile să treacă ca un nor
ce ploaia cu pucioasă peste glie nu îşi varsă!
„... vă mulţumesc pentru timpul acordat...Vă doresc o zi bună!” Nu am apucat să-i răspund, dar ceva îmi spunea că nu îmi luase în calcul părerea. Vaca! Ignoranta, creierul îi era spălat de câţiva galbeni primiţi pentru sondaj. M-am resemnat în tăcere şi în bere. Am tras de mine să-mi mai tai nişte murători. Le-am aşezat pe o altă farfurie, am tras un whisky şi dă-i bătaie. Cursa s-a reluat.
Noir Desir-Tostaky, play I found one of my socks / under the telephone / I've never asked these bells / to ring in my home.
Mi-am adus aminte de femeia nemulţumită. Era târziu şi din piept îmi ieşeau aburi. Sticlele de vin se sărutau goale sub masă. Mă gândeam să verific memoria telefonului poate se salvase numărul reclamantei. Cu greu am reuşit să formez. Era unsprezece.
-Alo! M-aţi sunat în cursul zilei, îmi, îmi cer scuze pentru, pentru…
-Domnul Vremelnicescu?
-Da eu, eu sunt! Am sunat să îmi, să…
-Vă înţeleg, vă iert…
-Vă rog, vă rog… lăsaţi-mă să îmi iau revanşa.
-Nu mai e nevoie, m-am despărţit de Valentin. Mi-am dat seama că am exagerat când am apelat la serviciile dumneavoastră.
-Ahhh…
-Da, nu avea rost, oricum eram foarte diferiţi. Nu am fi avut viitor împreună.
-Păi atunci, măcar un pahar de vin beţi? Cinstea mea..
-He he domnule Vremelnicescu, nu ştiu ce să spun…
-Păi spune-mi în primul rând Carlo, mai spune-mi că poţi trece pe la mine în această seară? Îţi dau adresa?
-Ce repede vă mişcaţi! Ha ha! Bine vin, numai să-mi daţi adresa exactă.
Într-o oră am mai băut patru beri şi cum sticla de whisky se termina, am coborât la magazinul non-stop de unde am mai cumpărat una. Eram foarte ameţit când a ajuns la mine. Arăta mai bine decât îmi aduceam aminte. Nu mai ştiam cum o chema dar sigur nu era Anna sau Mariana de pe 80. Îmi aduc aminte că o ajutasem să descopere infidelităţile logodnicului ei, numai că am pierdut dovezile înainte de a le prezenta. Mă îmbătasem şi m-am apropiat prea mult de urmărit, aşa că am ajuns să beau cu el şi am mers împreună din bar în bar, până când s-a prins cine sunt. Câştigam destui bani în unele perioade. Am stricat căsnicii, am rupt vise în bucăţi, bineînţeles asta la cererea uneia dintre părţi. Asta era meseria, nu aveam ce face, ei îmi cereau să le urmăresc partenerii de viaţa, şi nu întotdeauna cei din urmă stăteau peste program la muncă sau ieşeau la bere cu prietenii sau la teatru cu colegii. Diverse tertipuri, le ştiam pe toate. Pe Victor l-am plăcut. Chiar ne-am distrat în unele seri dar tot atunci am aflat că îşi înşela logodnica. Mi-a găsit fotografiile cu el şi cu amanta în servietă cât eram la toaletă. Atunci am renunţat la caz.
Ada, am aflat după câteva pahare numele, era profesoară de engleză la un liceu din oraş. După despărţirea de Valentin se întâlnise cu mai mulţi bărbaţi dar niciunul nu îi era pe plac. Alcoolul îşi făcea efectul, se apropia de mine, eram transpirat. Îmi plăcea părul ei, corpul ei perfect şi vocea catifelată. Feminitatea ei mă copleşea. Pe neaşteptate m-a sărutat, i-am strâns buzele între buzele mele. Mirosea a alcool, a ţigări şi a Chanel Chance. Eram din ce în ce mai excitat. Abia îmi ascundeam erecţia, vizibilă prin pantalonii subţiri de vară. Am vrut să îi dau foc pe loc, eram un piroman.A la sante du feu / Et de la flamme / A ton etoile, a ton etoile, a ton etoile…O picătură de whisky îi atărna de buza de sus. Am supt-o. Am sărit ca un animal peste trupul ei, m-am aruncat în lacul limpede. M-a primit cu picioarele desfăcute. Inima îmi sărea la fiecare mişcare în ritmul respiraţiei.
-Fuck me! a început să strige.I want you inside me! mi-a şoptit apoi în ureche. Profesoara de engleză avea o dicţie extraordinară. Simţeam că explodez.Răcorea nopţii se strecura pe fereastra deschisă. O adiere fină ne mângâia trupurile şi Le vent les portera / Tout disparaîtra / Le vent nous portera…
Timpul s-a scurs într-un butoi de alcool şi fum şi tot acest timp, din care am ieşit la un moment dat, m-a prins, m-a înecat. Ochii nu au văzut ce făceau mâinile pe gâtul Adei. Urechile nu au auzit strigătul disperat în liniştea nopţii de vară. Fluturii nopţii s-au năpustit peste judecata dreaptă.Nu am înţeles de ce, nu am ştiut nici când a încetat să îmi mai mângăie părul.Cuvintele ei s-au pierdut, s-au topit în zorii zilei. Dimineaţă tremuram…
Tremuram în liniştea celulii şi pielea îmi mirosea a Chanel Chance.
