când zgura se freacă de talpa pantofului
provoacă imagini și sunete,
evocă fapte și drumuri
scurse...
într-o inconștiență locomotoare.
când omul vorbește în șoaptă
provoacă plăceri depresive,
evocă clipe și sentimente
uitate...
prin paturi, sub pături, prin cluburi și-n noapte.
când sticla golită își șuieră sfârșitul
sânii tresar, ochii plini de dorințe
urmăresc...
mișcarea printr-un caleidoscop.
când placa înfiptă-n pământ
strigă după suflet și trup,
acolo deasupra
rămâne...
nimicul.
când pietrele se freacă de scânduri din lemn
provoacă imagini și sunete,
evocă fapte
și drumul,
drumul parcurs...
până în groapă.
viata-i scurta domle :) mihai volontir-viata ;)
ReplyDelete