lumesc

culoarea ochilor ascunşi în fum

s-a scurs în rotocoale spre tavan

în timp ce asculta un blues

ţigările ardeau; tutunul prefăcut în scrum.

şi-a strâns halba în mână

să bea...

de ciudă, de beţie

ştiind că-n viaţă e un prost

de dragul ironiei.

dar cât mai poate duce un asin?

când pietrele de moară atârnă greu

pe spatele slăbit.

un trup de rele chinuit

păcatele-s venin.

pe Golgota îşi duce crucea

cu paşii strâmbi şi încâlciţi

cunoaşte că a venit şi vremea,

bipezilor nechibzuiţi.

iertarea se lasă aşteptată

în sat s-a înnoptat

dar Omul stă privind la poartă

spre drumul luminat

şi câinii latră...spre pustiu.