Zece-unsprezece, cine mai ştie? Eram adunaţi în aceeaşi atmosferă tinerească aşteptând cuminţi cel de-al unsprezecelea an din 2000 încoace. M-am retras lângă masa încastrată în peretele clubului pentru a observa mai bine garderoba gagicilor pentru Marele Pas. Mari sacrificii trebuie o femeie să facă pentru a se simţi bine în seara magică. Binele e o stare la care ajung după ce cu spiritul critic al unui designer vestimentar comentează ţinuta suratelor. Gerul e un tip fără scrupule aşa că nu a ţinut cont de faptul că majoritatea purtau fuste, rochii care mai de care mai scurte, bluze decoltate şi alte materiale atârnate de umerii fetelor trendy lăsând pielea expusă. Nu ar fi acceptat nici în ruptul capului să îşi pună o pereche de blugi groşi,nişte ciorapi călduroşi pe dedesubt şi alte haine care ar fi acţionat ca un prezervativ într-o relaţie-ger-femeie. Living on the Edge!
Îmi savuram berea rece şi amară contemplând jocul de lumini reflectat de disco ball pe ringul de dans. Pe fundal difuzoarele aruncau în încăpere vocea unei tipe ce urla să-şi rupă plămânii(ăia 2): The dog days are over/the dog days are gone. Probabil aşa o fi fost! Atenţia mi-a fost captată de acul mare. Indica 12 şi cel mai mic era călare pe el, am dedus că e fix. Toată lumeaaa : La mulţi aniii!!!! Hmm, nimic nu s-a întâmplat. Fuck, mi-am spus, ăştia-s pe stil vechi.
Dar nu era aşa, evident. Explicaţia plauzibilă pentru decalaj era că eu aveam ceasul înainte. M-am bucurat, spiritual vorbind am fost primul intrat în 11. Uraa! Mi-am urat La Mulţi Ani, mi-am aprins o ţigară şi am fumat liniştit în aşteptarea celorlalţi.
Au apărut într-un târziu cu paharele de vin în mână, am ciocnit, ne-am ciocnit, step by step ideea nu mai părea extraordinară. E doar o trecere.
M-am bâţâit pe melodii interpretate de formaţiile-THE (Cure, Smiths, Dead 60s, Drums, Kills, Killers, Postal Service, Coral, Knife, View, Sonics, Whitest Boy Alive, Slits şi mulţi, mulţi alţii). Distracţia nu a ţinut mult dar mai bine aşa, ce e mult strică.
În drum spre casă am mers călare pe un iepure fără un picior, cercei în urechi şi foarte vorbăreţ. Era ger şi obrazul îmi cerea căldură. O sobă în care să-mi bag faţa, să mă rumenesc bine pe ambii obraji. Moleşit să mângâi pisica, să beau un ceai fierbinte cu lămâie. Să citesc o poveste şi să aprind la miez de noapte farul pentru toţi orbii care se aruncă în fântâna fără fund.
Dar iepurele a sărit greşit şi m-am trezit în patul gol, dezvelit, am coborât în două mii unsprezece.
Nicio schimbare, suntem cu toţii aici, toate sunt la fel. În baie am constatat că nu mai aveam pastă de dinţi. Ca să vezi, ceva s-a schimbat!
No comments:
Post a Comment