Nu după mult timp de la dispariţia Omului
din pământ sămânţa sădită
ochii a mijit
locuitorii planetei într-un verde
crud
Phoenixul în crâng,muguri
arta-naturii
cu vântul, cu ploaia şi ninge
s-a stins falsul amor
lacul cristal, marea e viaţă
Sfântul Nucleu arde ca altădată
Demonul Poluare sub puterea timpului
moare.
fără stres furnica culege în vară
provizii
răul stârpit, ucis în benzinărie
gloanţele evoluţiei
universul gol ?
calcă copita pavajul înflorit
se scaldă-n lumină boaba în vie
iadul omenesc, raiul
pământesc...
No comments:
Post a Comment