mâhnirea a străpuns norul-edificiu
la care m-am închinat şi slăvit
într-un timp, anii-sacrificiu
părăsiţi în abisul uitării
temeri îngrămădite
în suflet-futil
de trupuri sordide
alerg inutil
prin mlaştina omenirii
sortită pieirii
întreb
nu cred
cadavre de plastic
în lichid amniotic
mormânt inodor
întreb
nu cred
tineri păstraţi în formol
în sânge substanţe-cancerul
rupe, sfâşie, mestecă domol
în beznă zace sătul
răul îmi invadează prezentul
reminiscenţe de vagabond
semenii arată cu degetul
capul ce se învârte pe eşafod
No comments:
Post a Comment