Început

în beznă aştept pe bancă, să ies

sau să intru în Marele Dezechilibru

nu ştiu de mă vor sau dacă-i vreau

nu cunosc ce înseamnă eu

ce-i bine sau ce-i rău.

aud şi văd prin a mea mamă

sunt speriat de frigul de afară

nu vreau o existenţă sumară

culcuşul meu să-l părăsesc

nu pot, nu reuşesc

să mă conving că voi fi fericit

să mă ridic la aşteptări

şi ce simbol e fericirea pentru ei?

nu îmi doresc să amărăsc pe cineva

prin venirea mea pe lume

să fiu pe trupul lor eczema

fără de vindecare

mai bine să nu am un nume

hotărăsc să nu exist

să mă întorc în paradis

dar e prea târziu lumina mă orbeşte

“staţi fraţilor nu mă scoateţi, nu vreau să ies din cuib!”

dar arătarea în alb nu se opreşte

şi-acum trăiesc,cu lapte mă îmbuib

respir aerul infect, ciudaţii ochi mă tot privesc

ei nu înţeleg când le spun că nu mi-am dorit

să fac un schimb aşa grotesc

să-mi dau întreaga stare îngerească

pentru un gram de pământesc.