cioburile înmuiate în alcool s-au înfipt în inimi
noaptea s-a scurs printre paharele sparte
sângele vârsat, închegat în scrum şi lacrimi.
în tremurul dimineţii, autobuzele colorate
adăpostesc oasele tinere fără virtute
inocenţa fetei pierdută în obscurele fapte.
de ce?
fereastra, de zorile senine o fereşte,o calmează
din umbră amintirile întind rădăcini s-o prindă
cât mai are până acasă? vinovăţia în turn veghează
de ce?
moral ar fi să-i zică la cel ce-aşteaptă
că în beznă, în beci te-îmbeţi.
că vântul bate ca o şoaptă
când de la tineri plini de poezie vrei să-înveţi
să iubeşti pe-ascuns tot ce-i interzis
încă un shot, încă un compromis
distrus pe podea, călcat în ritm de blues
un vis.
de ce? de ce? de ce?
de ce femeia vrea să vadă
răspunsul în alte guri perverse
când liniştit, acasă, un prieten se-îmbată
în aşteptare, pe ea furia să verse.
de ce?de ce? de ce?
de ce atâtea ştiri cu ăştia doi?
sărbătoarea maselor infecte
creiere defecte.
amarul tinerilor ghidaţi spre un gunoi.
No comments:
Post a Comment