povestirile

puntea se lasă călcată de piciorul greu şi bocancul murdar şi ploaia şi vântul şi timpul

puntea s-a rupt mâncată de indecizii, putrezită, carii cu dinţii ascuţiţi, aşteptările au căzut în râu, odată cu ele şi trupul şi mintea, şi sufletul înecat cu mâl şi apă amară.pentru copil nu mai este vară, niciun soare care să apere, nici apă dulce, în viitor ar vrea să sară dar n-are curaj şi temeri îl rod cum câinele face cu osul sau frunza din parc purtată pe alei pustii şi bâncile verzi.

nu înţeleg nimic.nu înţeleg ce vrei să zici-ce vrei să zici?

ah căcat dacă nu ai înţeles nu are rost. ar fi trebuit să mă înţelegi.

da nu ştiu. nu înţeleg.te pierzi în cuvinte.prea multă simbolistică.fii şi tu mai tranşant şi mai lasă metaforele ambilicate.nimeni nu înţelege.

da asta aşa e, nimeni nu înţelege.nimeni nu se ascultă, cum vrei să se înţeleagă?

mi-am jurat într-o dimineaţă în timp ce-mi băgam cafea în gură şi fum,mult fum în piept, îmi place să fumez dimineaţa două ţigări la o cafea, mi-am jurat să nu mai privesc spre ieri.ieri a murit, azi e azi şi nu trebuie neglijat, la fel şi mâine care trebuie pregătit.azi şi mâine, nimic mai mult.am terminat lichidul negru care mi-a pătat pantalonii de in.în metrou feţe, feţe,fete, fete,sâni,uite un fund,hmm ce multe fete îmi spun, de ce să mai privesc spre ieri?spre a fost, fosta să nu mai fie, nu mai e,nu va mai fi, eu sunt, fetele de la metrou se freacă de bară, de uşi, îşi împing sânii spre pieptul meu, dar nu le vreau.şi doar mi-am jurat.hai mă că poţi, hai băiete, prinde una, pune mâna pe ea.felaţii,sugeri,buze noi, tot ce vrei-surogatele.ia-le batjocoreşte-le.nu, eu nu sunt aşa.poate ăsta e sfârşitul.sfârşitul sexului.gata nu mai fac.eşti prost, tot aud, şi dimineaţa, şi seara, şi la meci şi la bere, eşti prost, eşti prost.în parc cu mine la eliberat gânduri-amintiri pe apa lacului, să zburde pe minusculele valuri.poate se îneacă şi scap de ele.ha ce plan diabolic.am să le ucid.le arunc în apă, probabil gândurile-amintirile nu ştiu să înoate.mă gândesc.

te lungeşti.nu!nu!nu!nu!nu-mi place cum scrii şi cu asta, mai lasă-mă.vreau să intru pe facebook să văd ce linkuri s-au mai pus, ce mai fac oamenii pe care nu-i cunosc, să dau likeuri, îmi place să fac asta, nu-mi place să te ascult pe tine.gata!

cum!? preferi să stai pe facebook?şi cu noi cum rămâne.

nu mai rămâne nimic.gata!

nu pot să cred, hai mă!hai o povestire şi gata!

gata!

una, te rog una!va fi mai bună!

pe strada speranţei am mai stat când eram în liceu, dar acum e mult mai frumos aici.eu locuiesc pe strada speranţei.toată lumea e fericită şi cu lacrimi pe obraji pe această stradă,inclusvi eu, doar stau pe strada speranţei.locuiesc la apartamentul 21.e frumos.îmi place.e un număr magic.eu sunt magic.dar numărul 21 e mult mai magic decât magicul cotidian.există magic în cotidian?pe această stradă unde eu locuiesc, am uitat de trecutul meu zbuciumat şi plin de negru, aici totul e magic, câinii, pisicile, femeile,totul.

gata ! eşti nebun!

m-am oprit din povestit, am pus la casetofon Kings Of Leon-The End şi am ascultat apăsând butonul repeat.