pe mochetă cojile de portocală, tolănite în parfumul lor
răspândesc un fresh în aerul îmbâcsit
şi frunzele plantei putrezesc
în glastră.
în cameră, aruncat în pat, un corp;
este acelaşi de fiecare zi, bineînţeles
dar pe obrazul stâng
stropul de vin s-a uscat în urme de
amăgire şi trupul; frigul îl cuprinde;
cucuveaua pândeşte pe pervaz ca nu cumva
să piardă clipa când
fereastra se va deschide cu un
scârţâit, într-o mişcare lentă ce va
anunţa sfârşitul.
o stea se rupe de pe boltă, violent
cade aproape de o ghenă
şobolanii se înspăimântă şi fug
care încotro
o adiere, o ploaie măruntă.
No comments:
Post a Comment