Când nu ştii ce vrei poţi elimina fără să conştientizezi toate posibilităţile progresului.Logic, nu? Dar acum să mă întrebuinţez de cuvinte. Am să intru puţin în detalii.
Pierdem şi câştigăm, câştigăm şi pierdem. Sus-Jos până faci febră musculară şi renunţi-tragi linie şi observi că nu se merită osteneala.Eşti pe minus la toate capitolele, capitulezi în faţa pierderilor şi devii o pierdere de vreme pentru ceilalţi.Un ratat irecuperabil.Întrebările în acest punct nu mai vin pentru că ai încetat să te mai gândeşti la un posibil bine.Aştepţi ziua de mâine la fel cum ai aşteptat-o şi pe cea de astăzi, în pat, singur, plat.
Monotonia te îmbrăţişează; tu o accepţi ca pe o mamă ocrotitoare. La început singurătatea ţi se pare apăsătoare şi te plimbi prin casă, îţi mai faci un ceai, priveşti pe fereastră; afară ceilalţi trăiesc într-o forfotă continuă.Înăuntru linişte, un calm forţat.
Studiezi cărţi care până atunci ţi se păreau inutile, orice să-ţi umpli timpul. Noul timp, eliberat acum de ceea ce îl ocupa înainte de acceptarea-pseudo-eliberării, nu mai are acelaşi gust.Nu mai eşti încântat de posibilitatea de a face totul după bunul plac, fără să dai socoteală.Prezentul e doar o aşteptare inutilă, fără satisfacţii, fără finalitate.
Dar cred că am mers prea departe.Să ne întoarcem la adevărata ta problemă.Mircea ce îmi poţi spune despre pierderile tale?
Rulam pe autostradă cu viteză mare dar nu aveam o destinaţie precisă. În dreapta mea şedea cuminte cineva. Cineva ştia ce vrea, eu nu.Mâna îmi tremura pe cercul din metal învelit cu cauciuc şi nesiguranţa m-a cuprins.Cineva a încercat să-mi arate drumul dar am preferat să trag pe dreapta...
Aşa, ai tras pe dreapta pentru a stabili traseul pe care urma să-l parcurgeţi împreună, destinaţia finala?
Am tras pe dreapta să elimin toxinele, să-mi eliberez mintea, să scap de teamă.Cineva mi-a spus să mă întorc în maşină. Dar m-am panicat. I-am spus că nu mai pot continua.Probabil se săturase şi Cineva de nesiguranţa mea aşa că....
Ce s-a întâmplat?
Am fugit.
Şi persoana din maşină?
Cineva îşi caută un şofer mai bun...
De atunci ai devenit antisocial deşi sunt momente când ai nevoie de oameni, doar să realizezi că nimeni nu te satisface.Atunci cazi şi mai adânc în beciul întunecat alături de amintirile depozitate în borcane cu formol,sentimente îmbuteliate cu alcool, gânduri putrezite şi regrete bine păstrate, aproape proaspete.Comunicarea o faci doar la nivel superficial, e greu să mai crezi, e greu să mai faci ceva pentru un eventual bine.
Când îţi bei ceaiul şi îţi fumezi ţigara te gândeşti că e echitabil. Ceaiul nu e fierbinte şi ţigara nu e tare, numai bune.
No comments:
Post a Comment