cafeaua de dimineaţă

astăzi am tras de mine să merg până-n Paris să-mi beau cafeaua. şi cu toată lehamitea am reuşit să mă ridic din pat. m-am scărpinat cu mâna dreapta în partea stângă a capului. părul ciufulit,firele îşi căutau identitatea care încotro. mi-am aprins o ţigară şi dus am fost spre malul Senei. mai întâi am trecut prin Jardins du Luxembourg, mi-am cumpărat un corn şi l-am savurat lângă palat la umbra unui măr înflorit. câteva fete, în fuste colorate de primăvară, m-au salutat cu mâna la breton.le-am răspuns printr-un surâs şi privirea ucigătoare a la Joe Kidd,moi et Clint Eastwood! m-am lăsat purtat de mireasma florilor de melodiile păsărilor din parc, am închis ochii, m-am transpus în timp până în 1794 pe timpul revoluţiei franceze.atunci m-am trezit amintindu-mi că palatul Luxembourg în acea perioadă a fost închisoare.trăirea s-a spulberat sub greutatea istoriei, m-am ridicat şi cu paşi grăbiţi am părăsit zona ieşind în bulevardul Saint-Michel. plimbare plăcută, mintea mi-a fost eliberată de imaginile din Luxembourg.parizienii coloraţi îşi urmau cursul firesc în timp ce eu îmi continuam călătoria spre Sena.şi ce călătorie plină de evenimente. la intersecţie cu bulevardul Saint-Germain m-am întâlnit cu Radovan, Dosoftei şi Melchisedec într-un magazin cu tutun.mon amis! împreună am trecut pe la Grand Optical sa ne cumpărăm ochelari.soarele ne mijea ochii şi era necesar un astfel de accesoriu.protejaţi ne-am continuat drumul.ne-am aşezat la Le Depart Saint Michel, exact pe colţ.de la masa noastră se vedea podul peste Sena perfect. am comandat o cafea mare pentru toată lumea şi o bere 1664, 3,7 euro.am aprins o ţigară şi ne-am lăsat purtaţi de zgomotul oraşului.mă gândesc acum că je ne regrette rien, mă bucur de fapt că am reuşit să ies din moleşeala de dimineaţă,să-mi arunc pantalonii pe mine, eşarfa la gât,să nu răcesc, să înfrunt monotonia print-o cafea bună pe malul Senei.non, je ne regrette rein!

ştii?

fără entuziasm ai urcat pe scările ce duceau spre

you don’t know, ce va fi, va fi şi cerul gri

sau a fost, dar metamorfozarea te-a schimbat

dimineaţa ceaţa acoperă ochii injectaţi de fum şi vântul

suflă în bongul lăsat pe masă, spiriduşul în transă îţi şopteşte

la urechea dreaptă să pleci de acasă, te împiedici în nehotărâre

îţi faci curaj, bei o cafea,fumezi, ceva tare

faci pasul spre a ta mirare, şi-ai plecat...dus, la lift

apeşi butonul supra-dimensional, lumina se aprinde, steaua urcă spre tine

capsula se deschide, intri, cosmonaut, miner, eşti ceea ce crezi, ceea ce vezi-

-nu ai văzut înainte şi simţul tactil descoperă asperităţi pe butonul care te va duce jos

în mină, în cosmos, capsula zboară şi tu cu ea, cu gândul sporit, nimic hidos

călătoria durează dar aşteptarea are efect, realitatea are alt aspect când-

-piciorul cercetează zona, lumina te loveşte, copilul îşi loveşte bona la etajul doi

pui casca în ureche şi parcul te aşteaptă, zbori printre maşini, femei frumoase

îţi zâmbesc florile,semeţe case, e primăvară, un verde crud, expediţii în zi prin propriul oraş

bere la terase, voie bună, relaxare, aripi pe spinare, întinderi de maci, ciuperci colorate

descoperi, descoperi, uimit că eşti în bucureşti, mai bine aşa, ochii deschişi

fotografiază clădirile, florile, fetele, mirifica imagine ascunsă la un pas de-

-revelaţia din vază, gunoiul devine miraj, binele găsit în ceea ce te-

-înconjoară, binele stă în tine, saluţi Soarele şi norul de pe cer

inevitabil îţi mai aprinzi o ţigară şi Marele Mister se spulberă, dispare un ultim grănicer

treci hotarul dintre episoadele explicate, regulile învăţate şi nou, liber să faci

ce inima îţi spune, când s-a deschis şi-n ea intră cele bune

mai bine să nu bei, mai bine să visezi, mai bine în livezi decât pe străzi, mai bine în natură,mai bine în lumea ta decât în lumea lor, mai bine aşa, mai bine aşa....

o zi perfectă, luminată, mugurii copacilor te salută, îi ştii, admiri o gâză

fericiţi copiii râd în parc, un fluture atenţia-ţi acaparează, zâmbeşti

pentru că ştii, că viaţa poate fi mai bună atunci când dăruieşti

miresme noi dar vechi redescoperite, clădirile vechi redescoperite, mâinile tale

redescoperite, timpul scurs, dilatat, ai uitat de ei, de tine

revitalizat te întorci plin de etuziasm spre seară în cuib

cerul senin, now you know,oh! now you know...

Experiment 4-Caleidoscop

Două pahare cu apă!

Un shot ciobit se tot plângea că nimeni nu-l mai bea.Spuma a umplut masa pe care tipa-zebră a dansat şi berea goală. La bar nişte indivizi cu ochelari de soare se feresc de difuzoare. Ei râd. Lângă mine se aşează pe vine o tipă mai mică. Ia şi te ridică! Am urlat spre ea, ecou. O apuc de braţ ca un erou şi mergem la baie. Coadă, aglomerat, ta-ra-ta-ta şi-am plecat cu necunoscuta X. Pe ring ajung la fix să mă întreb ce caut pe drumul pavat cu cioburi. Inevitabile întrebări mă lovesc ca nişte dopuri. Şampania e desfăcută locuieşte în pahare lungi, am dat bere pe blugi. Dar nu pe ai mei, cred că zbor cu nişte zmei.Dansăm pe ritmul trohaic cine are bere, are plăcere. O ard dubios pe la DJ, fericirea se scurge din pahare, visare. Trupuri încălzite, odată rigide se unduiesc fără cuvinte,comunică. Cinic un Jagermeister, stinge gâturi arse, câţiva s-au gândit la nişte farse. Nu m-am băgat, tango, tango cu o sticla de Jack, m-am împăcat, de băut necunoscutei i-am dat. Mă bat cu un ninjalău, un mexican şi un chinez, pe cine să pariez? Pace frate! Turul Franţei îl fac cu mâinile la spate, mă înţelegi? Sau tu ai putea să negi că aseară nu te-ai îmbătat? Evident, vă zic barmanul dement ne tot turna. Am zis să nu, a zis că da. Ralucaaaa!! Ea e... cum să o dau pe asta fără să jignesc entitatea ? Ebrietatea m-a luat până pe maidan unde toată lumea se adăpa. Am făcut la fel. De felul meu sunt şomer dar de lucru am găsit pe ring. Am tot dansat cu X şi Z şi chiar cu A mult mai târziu când vinul era viu, luminile orbitoare, supărătoare durere de ochi, m-a lăsat să me frec de Y, firul narativ convulsiv, inventiv o ard cu vocea pe negativ. Uimesc, îi dau pe spate pe câţiva din tunel, unu chel mă întreabă de stomac, îi dau un ac şi-o aţă. Croieşte-ţi frate o viaţă!-şi am plecat.

Pe drum mă întreabă vântul dacă-mi zboară gândul spre una brună de-am cunoscut-o cu o oră în urmă. Shift-Delete că sunt grăbit! Ajung acasă sau aşa ceva. Dar pe masă şi pe canapea unu, doi, două sau poate nouă. Vodka m-a luat pe nepregătite că nu mai ştiu cum am făcut de am ajuns ca la început. Aprind o ţigară şi realizez că n-am plecat din faţa barului. Enigmă. Şi cer o cană plină cu ceva. O gust, e apă. Mă gust cu ea şi plec acasă. De această dată am ajuns. În pat m-am pus şi-am adormit cu gust de bere şi lămâie, o greaţă fină mă mângâie. O alung şi somn.

Dansuri

Pe malul râului se simţea rupt de societatea în care visele se sfărmau de zidul realităţii. Acolo visa în linişte. Zbura ca un fluture cu aripile moi pe deasupra problemelor din plumb. Mircea îşi măcina seminţele adevărului în moara coruptă ce se numeşte viaţă. Dintr-un sac îi rămâneau prea puţine cunoscute, un adevăr camuflat în neghină, morarul nu a făcut deosebirea între bun şi rău. Era luat la grămadă cu restul plantelor.

Zorile se arătau goale în zare, nimfele dansau pe ciripitul păsărilor de câmp. Nu departe de pădure un bordei se ridica maiestuos între o salcie şi un măceş. Intrarea era străjuită de un câine mare şi alb. Stătea cu botul pe labe urmărind fetele ce-şi unduiau formele în ritmurile naturii.

Alana era cea mai mică. Liniştită se pierdea prin codrul secular ore în şir. Se întorcea cu fructe, ciuperci şi alte bunătăţi oferite de Mama Supremă.

Briana se întrecea cu cei mai nobili dintre nobili. Foarte graţioasă, îşi petrecea timpul meditând asupra umanităţii. Spiritul ei, venit de pe alte meleaguri, din alte timpuri emana bunătate şi înţelegere.

Renee cânta alături de păsări cu triluri înalte venite din altă lume. Te atrăgea fără să-i conştientizezi cu adevărat întreaga frumuseţe. În fiecare moment învia în diferite forme ale frumosului.

Mircea le privea din uşa bordeiului zâmbind spre Răsărit.

Au dansat împreună până la epuizare intrând în transă s-au rupt de real, au evadat în vis. Acolo Mircea a făcut dragoste cu fiecare în parte bucurându-se de frăgezimea cărnii pure. S-au unit într-un întreg cosmogonic, s-au redus la un corp ceresc, o energie vie ce emana dragoste şi puritate.

Pe câmpul înflorit s-au aşezat la masa verde, cu păsările pe umăr, au mâncat şi-au cântat. Ciupercile,fructele şi rădăcinile culese de Alana le hrănea iubirea alimentându-le sufletul cu pace şi bunătate. Un iz dulce de izbândă asupra răului se simţea printre ramurile măceşului aplecate sub greutatea fructelor.

Prin fereastra deschisă năvăliră în cameră câteva zeci de fluturi negri. Era dimineaţă şi cuvântul se pierduse undeva în noapte. Sânge pe canapea, în baie, pe masa din bucătărie carnea caldă încă se zbătea sub lama cuţitului înfiptă adânc în fibra.

În bordei Renee îşi prepara băutura magică pe care avea să o împartă cu ceilalţi. Într-un lan cu lucernă Briana se lăsa explorată de mâinile bărbatului venit la cosit. Se contopeau în pace şi întelegere. Comunicau cu întreg cosmosul prin intermediul dragostei necondiţionate.

Alana atârna ca un sac de box în baie, legată de tavan cu o frânghie groasă înfăşurată în jurul gâtului.

Imaginea tremura şi mii de purici au sărit din capul fetei împroşcând un lichid gălbui pe faţa bunului Mircea.

Furtuna a rupt acoperişul. Renee plângea într-un colţ vărsând un râu de înjurături spre divinitate.

Coasa se ridica ameninţătoare pe deasupra capului. Lucerna cădea moartă pe pământul putred. Capul Brianei era aşezat la loc de cinste printre pantofii din holul apartamentului. Rânjea spre Răsărit. În bucătărie corpul era cosmetizat de chirurg. O sân mai mic făcut mai mare s-a spart înţepat de o sulă de cizmărie.

Renee alerga pe câmpul întunecat.

Faţa se oglindea în apa curată a râului de la munte. Era Mircea plin de sânge. Renee a murit în chinurile facerii, străpunsă de divinitate. S-a spălat şi a plecat.

Apartamentul gol. Din boxele casetofonului muzica răsuna în încăpere...

And you've just had some kind of mushroom
And your mind is moving slow..

Keep YOUR HEAD!

KEEP YOUR HEAD!

aventuri cu trenul, leibniz-ul din cort nu-i de găsit

Tra La La

În tren tipa cu capul de vulpe stătea lângă mine şi rupea cu poftă dintr-o friptură de iepure. Vagonul era tras de locomotivă. Mecanicul era beat de la atâta alcool consumat de crăciun. Mii de iepuri se zbăteau plini de sânge între şină şi roată. Dar nimeni nu era interesat. Poate doar vulpea.

La prima staţie s-a aşezat vis a vis un cuplu octogenar. Femeia era mai tânără. Bătrânul era mai beat decât mecanicul. Îmi arunca duhoarea de alcool stătut din stomacul fleşcăit umplut cu fel de fel de substanţe.El nu avea nicio vină. Femeia era cicălitoare şi plină de proverbe. S-au certat. El a plecat la baie şi nu s-a mai întors.

Vulpea m-a întrebat dacă nu vreau să mă înfrupt din carnea ei. La început nu am înţeles şi am privit-o mirat. Mi-a întins nişte iepure. Aaaaaa, da. Nu mulţumesc! Vântul sufla cu putere spre farul locomotivei. Nu se stingea. Din dreapta eram loviţi cu bulgări de zăpadă căzuţi din cer. Mă gândeam la umbra mea. Probabil că şi ea se gândea la mine căci am simţit-o ridicându-se. Am lăsat-o să plece. Drum bun!

Am lăsat în urmă un Om de zăpadă neterminat. Am uitat să-i ofer nişte ochi cu care să se descurce în viaţă. Păcat, până la vară, când mă voi întoarce, va muri. Am să-l iert!

Prietenii lor erau ciudaţi. Prietenii mei erau probabil la fel de ciudaţi în ochii celorlalţi. Deci toată lumea s-a distrat. Mai puţin eu care mă grăbeam la gară să prind trenul.

În cort foile erau aruncate la întâmplare printre cărţi, şosete şi alte nimicuri. Imaginea mi-a trezit temeri legate de locuitorul singuratic. A te lupta cu tine însuţi e lupta cea mai grea; a te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai frumoasă-stătea scris pe una din foi. Şi eu am stat în cort. Dar nu mai mult de două ore.

În Marele Oraş albul acoperea scursurile şi lumea era mai bună. Eu eram acoperit de negru şi asta m-a făcut cel mai rău-animal de pe pământ. Nu am acceptat albul, nici carne de iepure, nici vulpea nu mi-a mai zâmbit, călător prin munţi întoarce-te la oamenii tăi. Dar strigătul nu a fost destul de puternic. M-am mulţumit cu plăcerile minime pe care viaţa mi le-a oferit şi am profitat până la vomă.

Şi-am ajuns în gară. Îmi sună un telefon.

Băăă nu mi-ai făcut ochii!-şi-a închis.

Expediţia pe tărâmul din Nord nu şi-a atins scopul. Un fel de Veni,Vedi ş-am plecat cu acelaşi rezultat. Leibniz era plecat în munţi, ascuns, va veni într-o zi, poate la primăvară.

Delfinu'lu'Demostene

Demostene trăgea dintr-o ţigară cu Raluca lângă el, cu mintea luminată, înţeleptul gândea cam aşa:

mâna îmi tremură în timp ce ascult tramvaiul de trece prin faţa blocului în viteză.
nu înţeleg de ce corpul se comportă astfel la zgomotul de fier pe fier, viteză, haos, măcel.
nu-mi aduc aminte de când am început să am asemenea manifestări, în ce moment al povestirii.
am căutat şi am găsit motivul, gândul mă poartă la călătorii fără bilet şi un controlor cu un imens aparat de scanat după el. mă ameninţă.
noaptea mă ascult cu mare interes. spun numai chestii interesante.
ziua mă plictisesc de atâta viaţă şi încerc să evadez dintr-o realitate tremurătoare de mâini în ceva, orice mai bun.
câteodată reuşesc să dansez destul de bine. mă uimesc.

sunt un delfin care iubeşte oamenii.

dar unii bipezi nu împart aceleaşi sentimente pure, uită de ei, între ei.
iubirea e trecătoare, dispare puf puf, nu mai e nimeni. nu sunt bine programaţi.
azi iubesc, mâine te-au uitat, bleah bleah. vomit, transpir şi ascult Cannibal Corpse.
femeile ajung la starea de indiferenţă într-un timp record, mai repede decât Usain Bolt la 100 de metri.
gânduri multe şi mărunte îngrămădite într-un sertar minuscul.
având aşa de multe probleme se pierd şi uită ce căutau de fapt, se resemnează, se şterg pe picioare şi caută altceva.
dimineaţa e cel mai greu, mai ales când eşti puţin mahmur, nu glumesc, aş vrea să mă credeţi, e greu.
mai departe, pe stânga avem Muzeul Uitării şi pe dreapta Statuia Moartea Pasiunii.
acolo am aruncat pe cale orală tot ce băusem şi mâncasem într-o noapte prin beciurile pline de indivizi morţi, rupţi de sentimente, numai trupuri desfrânate în grade şi grade.
am râs şi-am plâns, m-am pişat şi-am plecat.
din ciclul surogat găsim undeva în Sud un oraş în care oamenii sunt toţi nişte surogaţi pentru ei înşişi.
nişte animale în stare să se rup între ele, să mestece bucăţi imense de carne, să scuipe rămăşiţele şi apoi să-şi marcheze teritoriul pişând peste cadavre.
aşa ceva nu se face.

sunt un delfin care iubeşte animalele
şi nu-i nimic rău în asta.
mă gândesc la călugăriţe, îşi omoară partenerul, mă gândesc la oameni, se omoară reciproc, sentimental, psihic, fizic.
am fost la cinema să ne unim simţurile privind la o pânză albă, mare, pe care se proiectează imagini în mişcare.
filmul s-a rupt şi am plecat, fiecare la casa lui.
mergeam cu capul plecat şi mâinile în buzunare. era frig.
mă imaginam în patul cald cu o cană de ceai cu rom, o carte cu poezii şi cu poze, poveşti cu final fericit.
vântul mi-a brăzdat obrajii şi m-am trezit în frig, cu mâinile goale şi in sandale.
în fundul grădinii bunicul creştea trifoi dar n-am găsit norocul prin verdele proaspăt şi intens.
am fugit spre gri, spre negru uneori.
m-am trezit din vis, înotând în ape jegoase, poluate.
sunt un delfin murdar, sunt un animal.

Romanţă pentru Raluca

Când prima oară te-am văzut eram pe câmpul înflorit,

În lanul de porumb năframa verde ţi-am zărit.

Sfios ca-n prima zi de şcoală, de tine m-am apropiat.

Înaltă,goală şi plină de polen, la început m-ai evitat.

A doua zi veşminte alese ţi-am adus, ca să te îmbraci

Am vrut să te posed pe loc dar m-ai oprit

De vrei să-mi simţi savoarea, mergi şi-nvaţă de la vraci

Cum să mă iei şi apoi,Tu! Neofit! De-al meu corp vei fi uimit.

Cărările virgine cu pasul hotărât le-am străbătut

Şi-n scoarţă de stejar bătrân, pe-al meu mentor l-am găsit

Calm, cu barba lungă,albă şi părul încâlcit

Despre tine mi-a cântat, în tine să nu mă las pierdut.

Iniţiat, de pe câmp eu te-am luat , udă, goală.

Sub Soarele de vară să ne uscăm am stat

Şi pe-înserat pe plajă pustie ne-am sărutat

Dar cât am clipit, ai dispărut în bezna de smoală.

Nimic nu e imposibil şi astfel anii au trecut

Până când într-o cameră de camin ne-am revăzut

Splendidă, dorul mi-ai dus şi eu pe-al tău

La ureche mi-ai şoptit în viaţă să nu fac rău-

Niciodată nu ai fost a mea şi doar a mea

Dar nu mai contează, atunci când ne vedem

Ca două ţigări aprinse prin beznă ardem.

În plăceri ne savurăm tăcuţi profunzimea.

Mesaje către Radovan (I)

Nebunie temporară sau temporală?
Venita-i tu odată în vară.
Cu berea în pahar de plastic,
Beat mă simt mult mai elastic.

Melchisedec, Radovan şi o pisică (II)

Când îşi deschise ochii în loc de sărutul mult aşteptat îl zări pe Matei îndepărtându-se. Dezamăgită Irina se hotărâ să-şi umple golul interior într-un club din centrul vechi. O sună pe Isabela, o bună prietenă din liceu, experimentată în eşecuri şi în beţii. Viaţa Isabelei luă o întorsătură de 180 de grade de când terminase liceul. De facultate s-a lăsat în primul an, de dragoste s-a apucat din primul an dar tot atunci a fost şi lăsată, şi băutura i-a devenit prietenă de nedespărţit tot în aceeaşi perioadă. Şi atunci când ai chef de băut cel mai bine, îţi suni prietenii despre care ştii că se descurcă nu bine,ci foarte bine la acest capitol. Asta a făut şi Irina în acea noapte, care a marcat despărţirea de Matei, cu care a avut o relaţie de apoape 2 ani.
Cele două s-au întâlnit nu cu mult timp după despărţire, astfel că lacrimile de pe obrajii Irinei încă nu se uscaseră. Vazând-o în ce hal de disperare se afla prietena sa, Isabela hotărâ să o ducă la o petrecere privată la Armenească. Un bun prieten dădea o petrecere unde toată lumea venea costumată în fel şi fel de personaje de film, de carte, orice. Au luat troleul 66 şi după un sfert de oră erau la casa cu pricina. Pe drum s-au întâlnit cu diferite cunoştinţe, care mergeau la aceeaşi petrecere. Au împrumutat fiecare câte o mască, asemănătoare cu cea a lui Zorro şi şi-au aruncat trupurile în mulţimea aburindă. Şi-au făcut loc cu greu până la masa cu băutură, însă o data ajunse nu au mai părăsit perimetrul.Se îndepărtau doar dacă era necesară o vizită la toaletă pentru eliminarea substaţelor adunate. La un moment dat, doi tipi se aşezară în apropierea fetelor destul de ameţite. Muzica era pe măsura aşteptărilor, reuşind să înfierbânte spiritele. Băutura refuza să mai intre în gura celor două, dar acum oricum era prea târziu. Se îmbătaseră destul de tare. Se poate spune că erau lemn, muci, ceapă, behăeau de bete ce erau, aşa că cei doi indivizi au putut profita la maxim de dorinţele scăpate din frâu a celor două prietene...
Când îşi deschise ochii în loc de sărutul mult aşteptat zări un rahat plutind în apa veceului în care stătea cu capul. Ameţită şi singură ieşi speriată din toaletă, doar să observe că petrecerea era în toi. Trecusera doar două ore de când se apucase de băut. Ceru o pastilă de cap unor tipi ce păreau de-a locului. NU după mult timp aceeaşi stare de beţie avansată o cuprinsese. Petrecerea se dezlănţui. Deodată simţi că nu mai are stare şi o energie inexplicabilă îi invadă corpul. Porni într-un dans diavolesc, apoi pe Tainded Love în varianta lui Manson, făcu reeditarea videoclipului. O altă tipă sări alături de ea şi începură a se săruta. Un sărut mult mai pasional decât ce îi oferise Matei în doi ani. Apoi făcură schimb de costumaţii. Astfel mascată părăsi petrecerea, îl sună pe Matei, îl lansă două înjurături puternice şi apoi îşi aruncă telefonul într-o fântână arteziană.

În faţă la A, remarcă cu coada ochiul în curtea bisericii de lângă club doi tipi ce trăgeau dintr-o sticlă de Adria.
-Băhh ce faceţi? Aveţi o ţigară?
Cei doi se priviră reciproc apoi o fixară în câmpul lor vizual. Le-a luat ceva timp să proceseze întrebarea, şi apoi să ofere un răspuns coerent.
-Daaaa Vartaaaa!au strigat cei doi în cor.
-bine....păi îmi daţi şi mie una.Eu...eu le-am pierdut.
-păi intră în curte!
Fata se strecură pe portiţa din tablă vopsită în verde, destul de uşor pentru starea în care se afla. Îşi aprinse ţigara primită, trase un fum adânc şi lăsă fumul să-i iasă pe nări. Cei doi o priveau fără a se mişca, doar din când în când tragând şi ei un fum din ţigările lor.
-E şi Raluca cu voi?le aruncă întrebarea de parcă s-ar cunoaşte de ani.
Cei doi se priviră, apoi Radovan scoase din buzunarul de la piept o poza cu Raluca.
-Ea e?o întrebă fără să clipească.
-Da...ea e.Spuse fata fara rezerve.
-Dar înainte de a trece mai departe nu vrei să bem nişte Adria?se băgă Melchisedec în discuţie.
-E vodka cu Cappy!preciză Radovan ridicând o sprânceană spre Irina.
Fata acceptă entuziasmată că mai poate umple golul cu fel de fel de băuturi şi fel de fel de oameni. Doar că în scurt timp cei doi deveniseră foarte incoerenţi. Cu toate astea au coborât în club tustrei, unde a început să curgă berea la trei lei din toate părţile, şi să curgă, şi să curgă...

-Salut! Dante!se prezentă prietenul celor doi Irinei.
-Danteeeee!Ce nume interesanttttt....Esti italian!?întrebă Irina dansând nebuneşte în jurul său.
-Nuuuu!strigă Dante să se facă auzit.Dar Raluca debia a ajuns din Italia.Vrei sa urcăm până în curtea bisericii să mai stăm de vorbă?
-Daaaaaaaa!!!
Şi duşi au fost pentru jumătate de oră sau aşa ceva. Între timp Radovan îşi căuta de lucru pe scena clubului. Melchisedec se tot învârtea fără un scop anume dintr-un colţ în altul al barului. La întoarcere Dante îl găsi pe Radovan făcând mişto de o grasă cheală. După ce îl cinsti cu o gură de vodkă dintr-un pahar mare, plecă în căutarea lui Melchisedec. Acesta vrăjea într-un colţ întunecat cu o tipă ce părea a fi foarte punk. Tinerească în atitudine şi comportament. Îl luă şi împreună au asistat la o imagine grotească. Dar e bine că nu şi-au adus aminte a doua zi. La cinci localul s-a închis, însă Radovan, Melchisedec, Irina, punkeriţa au mers împreună acasă la grasă. Aceasta locuia undeva sub ambasada Thailandei, cu câţiva necunoscuţi într-o camera nu mai mare decât o cameră de cămin de două persoane din Regie. Ajunşi la destinaţie, i-au făcut o baie Ralucăi după care au început a povesti. Radovan privind-o pe Irina îşi dădea seama că e din ce în ce mai frumoasă dar cu toate astea se comporta ciudat. Se mişca foarte rapid,în acelaşi timp era graţioasă în orice gest, şi la un moment dat chiar a scos un zgomot ciudat. Spre dimineaţă toţi erau foarte praf. Spre dimineaţă şi-au dat seama că Irina era îmbracată în pisică. Spre dimineaţă Radovan s-a sărutat cu o pisică. Spre dimineaţă nimeni nu o mai vedea pe Irina ca pe un om. Spre dimineaţă....Irina....mieuna ca o pisică....