Călătorul din noapte, în negură dispare, poate pentru totdeauna. Căutările sale sunt iluzii venite din percepţia deformată asupra realităţii. Cantitatea de substanţă trebuie respectată.
culoarea de pe sticlă s-a şters la prima furtună
chimistul compoziţia substanţelor a greşit
prin spaţiu şi timp în căutarea nebună
orbit, în singurătate a sfârşit
iluzia viitorului luminos s-a stins
în pubele, cu muguri de mucegai
unde speranţa s-a sinucis
şi gândul bun s-a ridicat în rai
un corp, pe străzile pustii
rătăcit, desfrunzit de emoţii
umbla prin bezna tăcerii
deşert, pradă plăcerii
nocturne, căuta ieşirea
vântul spulbera fericirea
ploaia udă planta uscată
în van.
Sa fim seriosi pentr o clipa.Tu nu privesti niciodata peste umar,fiindca stii ca nu te urmaresc ....sunt numai iluziile tale...halucinatii efemere...sau constante/
ReplyDeleteCe? Până acum nu am fost serioşi?
ReplyDeleteAsta-i clipa? Eu mereu sunt serios.
Cât despre halucinaţii efemere?
Nu cunosc.
Tot eu.Nu esti sincer.Bantuirea ta prin beciuri umede si pline de sobolani nu e altceva decat proiectia propriei conditii.Noroc de bariera intre iluzie si pseudohalucinatie ce inca functioneaza la tine.Tutea spunea;dispretuieste/te zilnic,pentu ca/n golul facut de tine, sa intre Dzeu;
ReplyDelete