Conversaţia din noapte

Cum te simţi fără o cască de protecţie când alergi printr-o pădure de stejari în toiul nopţii, prin beznă? A întrebat Mircea cu fumul între buze, scrumul atârnând de ţigară, mâna tremurândă cu arătătorul îndreptat spre Vest.

Ca atunci când ai rulat prin ceaţă cu farurile stinse, maşina decapotată şi vodka copilot!

Mă întreb dacă se simte la fel, mă întreb dacă aş ajunge în acelaşi loc, dacă aş putea ateriza fără să rănesc pe nimeni, dacă îmi sare un iepure în cale îl voi călca. Inima îmi bate mai tare numai la gândul unei asemenea experienţe. Cred, cred că nu v-a avea aceeaşi finalitate călătoria. La capătul pădurii, în vest găsesc.

Eşti sigur că vei găsi? Până la urmă situaţiile sunt asemănătoare, ochii îţi vor fi de prisos.

Ai un măr? Vreau să muşc dintr-un măr. Dar vreau unul roşu, mare, dulce.

Aşteaptă-mă aici o secundă, mă duc până în livadă. Te rog să te gândeşti între timp la ce te-am întrebat.

Mircea a mai tras un fum în timp ce aştepta mărul promis. Se gândea la călătorie, la somnul din care se trezise, vise.

Poftim mărul, sper să-ţi fie pe plac.

Mărul era într-adevăr mare, perfect, dulce, roşu, exact cum şi-l dorise Mircea, care muşca cu plăcere, savurând fiecare bucată.

M-am tot gândit, dar cred că acum nu mai ai dreptate. Finalul călătorie va fi cel aşteptat, trebuie doar să alerg mai repede şi mai departe până ies din pădure. Acolo voi afla ce caut.

Dar dacă nu ajungi până la capăt, lovit vei cădea printre frunzele moarte şi nimeni nu va fi acolo să te ridice.

Vreau să particip la cursă indiferent dacă voi fi sau nu câştigător! Spre Vest, spre vest, spre vest.....

Alegerea îţi aparţine, până la urmă tu ai cerut mărul, tu ai aruncat casca, tu ai băut vodka, dar multe şanse nu am să-ţi mai dau.