reîntoarcerea fiului inexistent

unde ai ajuns?

departe de casă, de-ai tăi, de dealul magic.

calea de întoarcere prin beznă nu o găseşti.

rămâi zâmbind pe canapea letargic.

cu vodkă viaţa-ţi îndulceşti.

de unde ai plecat nici tu nu mai ştii

ai uitat, ai fost şters, te-ai dizolvat

dansând, cântând pe străzile pustii.

cu şobolanii la masă ai mâncat

duhoarea lor în tine a intrat.

Şi acum?

în beciul sufletului, plăpând ,cu mâna tremurândă o bere mi-am deschis

ascult cântecul trist emis de difuzoare, de voi am fost învis.

pe spate dacă stau văd vulturi zburând deasupra mea.

şi de după deal al meu trecut, mă tot compătimea.

închis în bila de titan cu capul de pereţi mă tot lovesc

ieşire din prezent caut , nimicurile mă nimicesc.

în paturi străine somnul nu-i la fel, trezirea un miraj

somnambul pornesc în zi cu noul anturaj.

putere de schimbare pe stradă nu găsesc

minute, ore, zile haotic prin minte-mi hoinăresc.

mi-e dor de casă, de-ai mei, de dealul magic

mireasma locului natal, copilul mitologic.

fără mine exist, respir, gândesc încă în trecut

dar am uitat, cum am trăit, să-nvăţ e foarte mult.

copleşit de sentimentele nostalgice, mă-înec în amintiri confuze

străin de mine, străin de-ai mei, m-am regăsit în alte muze.

vântul negru te-a uscat de trăirile intense din trecut

eşti pe câmpia arsă, fără direcţie, indicatoarele sunt rupte

să întrebi un ghid nu poţi, eşti surd şi mut

alergi prin spini pe munţii fără trepte.

dar iată, că sari pe stânci şi ajungi acasă

ai luptat singur alături de inima ta păcătoasă

extaziat de victorie, din beznă te-ai smuls

dar în oglindă vezi doar un intrus.