în tren nu s-a întâmplat nimic

-O sticlă de apă plată, un pachet de biscuiţi şi un Snickers vă rog.

-7 lei, altceva?

-Nu, mulţumesc.

Îşi îndeasă în rucsac apa şi biscuiţii.Batonul de ciocolată are loc în buzunarul drept de la geacă. Trenul pleacă în cinci minute. Are timp să mai fumeze o ţigară. Peronul pustiu îi poartă gândurile odată cu gunoaiele împrăştiate de vânt. Doi copii fericiţi trag aurolac dintr-o pungă în spatele unui stâlp. Unul dintre ei reuşeşte, cu mâinile îngheţate, să-şi aprindă un muc de ţigară. O savurează privindu-l pe celălalt-detaşare. Starea de bine îi învăluie, îi teleportează într-o lume curată şi caldă.

Iulian îşi găseşte locul în vagonul gol. Locomotiva urlă ca o bocitoare în liniştea nopţii. Roţile se pun în mişcare şi clădirile prind viteză. Reclamele luminoase dispar treptat, lăsând loc întunericului. Metal pe metal. Orele trec greu, minutele se lovesc cu putere în grămezi de metri, kilometrii se adună în grupări teroriste şi explodează sub şinele trenului propulsând corpul tot mai aproape de destinaţie. Un biscuite, o gură de apă, o plimbare pe culoar, o ţigară într-o staţie. O budă infectă, scaune rupte, un iz de vagabond persistă în aer. Uşa de la compartiment se deschide brusc şi Iulian sare în picioare.Îşi face apariţia un bătrân cu ochii mijiţi, zdrenţăros şi plin de bube. Se privesc. Nimeni nu vorbeşte. Trenul îi leagănă, amândoi au un ritm.

-Dă-mi un ban!bolboroseşte mongolul.Îşi întinde mâna fără două degete, celelalte trei strânse în formă de cârlig.

-N-am!

-Măcar treizeci de mii! N-am mai mâncat de trei zile...

-Dacă n-am, n-am...

Iulian încearcă să închidă uşa glisantă dar nu reuşeşte. Bătrânul vagabond are putere şi se opune fără nicio sforţare.

-Vă rog frumos să plecaţi!

-Da...am înţeles. Tot respectul!

Mirosul de pişat invadează compartimentul. Arătarea a dispărut de pe culoar.

„Au trecut câteva secunde, unde naiba a dispărut?” Cercetează vagonul.Nimic. Nici urmă de epava mongolă, dar totuşi există.

Întors pe locul său este cuprins de remuşcări.Mai avea jumătate de pachet de biscuiţi.Îi mănâncă cu gândul la strania apariţie şi mai apoi dispariţie. Dar poate nici nu a existat.