fără rost

Călătorul din noapte, în negură dispare, poate pentru totdeauna. Căutările sale sunt iluzii venite din percepţia deformată asupra realităţii. Cantitatea de substanţă trebuie respectată.

culoarea de pe sticlă s-a şters la prima furtună

chimistul compoziţia substanţelor a greşit

prin spaţiu şi timp în căutarea nebună

orbit, în singurătate a sfârşit

iluzia viitorului luminos s-a stins

în pubele, cu muguri de mucegai

unde speranţa s-a sinucis

şi gândul bun s-a ridicat în rai

un corp, pe străzile pustii

rătăcit, desfrunzit de emoţii

umbla prin bezna tăcerii

deşert, pradă plăcerii

nocturne, căuta ieşirea

vântul spulbera fericirea

ploaia udă planta uscată

în van.

a

O tipă fadă mi-a cerut odată un dolar.

Acasă trebuia să-ajungă, la a ei parinţi.

Mama şi cu tata pentru ea, erau ca nişte sfinţi.

Mai avea nevoie de un dolar să pună la dosar

Bilet la clasa a doua să îşi ia

Mărunt la mărunt, strângea furnicuţa

Asfaltul de căldura se topea

Insistentă cu mâna bandajată

La Gara de Nord cerşea.

Din buzunar am scos doi dolari

Cu mâna tremurândă i-a cuprins

Şi-a aproape mâna-mi săruta

În plecăciuni s-a întins

În faţa mea.

Săraca fată, nici nu am întrebat de unde era.

Cu gândul la ea, pe tren m-am chinuit.

Coşmar, călătorie , destinaţie, reverie.

M-am rugat să-şi găsească o stea.

Crucea i-am găsit şi plumbul greu

În minte-mi joacă mereu

A sa imagine, fotografii

Atingeri de stafii

În noapte-mi dau târcoale

Negre gânduri reziduale

Ce se scurg din întâmplări

Trecutu-mi vorbeşte din depărtări.

reîntoarcerea fiului inexistent

unde ai ajuns?

departe de casă, de-ai tăi, de dealul magic.

calea de întoarcere prin beznă nu o găseşti.

rămâi zâmbind pe canapea letargic.

cu vodkă viaţa-ţi îndulceşti.

de unde ai plecat nici tu nu mai ştii

ai uitat, ai fost şters, te-ai dizolvat

dansând, cântând pe străzile pustii.

cu şobolanii la masă ai mâncat

duhoarea lor în tine a intrat.

Şi acum?

în beciul sufletului, plăpând ,cu mâna tremurândă o bere mi-am deschis

ascult cântecul trist emis de difuzoare, de voi am fost învis.

pe spate dacă stau văd vulturi zburând deasupra mea.

şi de după deal al meu trecut, mă tot compătimea.

închis în bila de titan cu capul de pereţi mă tot lovesc

ieşire din prezent caut , nimicurile mă nimicesc.

în paturi străine somnul nu-i la fel, trezirea un miraj

somnambul pornesc în zi cu noul anturaj.

putere de schimbare pe stradă nu găsesc

minute, ore, zile haotic prin minte-mi hoinăresc.

mi-e dor de casă, de-ai mei, de dealul magic

mireasma locului natal, copilul mitologic.

fără mine exist, respir, gândesc încă în trecut

dar am uitat, cum am trăit, să-nvăţ e foarte mult.

copleşit de sentimentele nostalgice, mă-înec în amintiri confuze

străin de mine, străin de-ai mei, m-am regăsit în alte muze.

vântul negru te-a uscat de trăirile intense din trecut

eşti pe câmpia arsă, fără direcţie, indicatoarele sunt rupte

să întrebi un ghid nu poţi, eşti surd şi mut

alergi prin spini pe munţii fără trepte.

dar iată, că sari pe stânci şi ajungi acasă

ai luptat singur alături de inima ta păcătoasă

extaziat de victorie, din beznă te-ai smuls

dar în oglindă vezi doar un intrus.

stripped

pâinea de sâmbătă o rup cu greutate
şi-mi sângerează stomacul
când vede atâta nedreptate.
în loc de supă şi chiftele
rămân mâncând fără măsele
un gând.
prin cămara pustie se-ascunde speranţa
unui borcan cu zacuscă de anul trecut.
deschid dulapul cu eleganţă,
observ că şi sarea mi-a dispărut
în mare?
şi foamea invocă trecutul
prosperitatea a fugit cu barca în larg
alţii ştiu mai bine cu suptul.
navighează cu steagul alb pe catarg
piraţii.
bucuria e mare când eşti invers proporţional cu sărăcia
ce se adânceşte în sufletul lor.
mult dorită, e uitată omenia.
calc strâmb şi pierd demnitatea în izvor
tot ce vreau e să zbor
pe pământ.

Sărbătoarea şobolanilor coloraţi (Nufărul efemer)

În cuvinte, destinaţia mi-a scăpat

Dacă nu sar peste adevăr

Există şanse să nu mai fiu un evadat

În minciuni m-am rupt în bucăţi

Pierd, lupta care nu s-a dat.

Am rămas în urmă

Ceva râde în stânga mea

Rolul l-am jucat sub instinctul de turmă

Pierdut, pe câmp, negura mea.

În valuri, substanţele mă îneacă,

Înot spre maluri pustii

Acolo unde ard în puncte făclii

Acolo mă voi trece în erată.

Purificat prin decăderea violentă

Imaginea zilei de mâine se arată.

Prin pâclă umblu fără ochelari de soare

Orbit îmi lovesc corpul de semeni

Otrava îmi curge din ochii de sare.

Ajutor! Nu mă aude nimeni?

Strivit, sub sticlele pline mă ascund.

Caut prin bezna din beciuri gândul rotund.

Mă sperii de monstrul născut şi nu făcut

De suflet mă prinde, podeaua în gură o simt

Cu greu mă ridic din balta în care am zăcut.

Aer, aer, apă, aer, apă

Cadavrul iubirii putrezeşte în piaţa cea mare

Din biserici se aude chemarea

Întins pe spate, visez la mâine

Cuprins de gânduri curate, creştine.

Conversaţia din noapte

Cum te simţi fără o cască de protecţie când alergi printr-o pădure de stejari în toiul nopţii, prin beznă? A întrebat Mircea cu fumul între buze, scrumul atârnând de ţigară, mâna tremurândă cu arătătorul îndreptat spre Vest.

Ca atunci când ai rulat prin ceaţă cu farurile stinse, maşina decapotată şi vodka copilot!

Mă întreb dacă se simte la fel, mă întreb dacă aş ajunge în acelaşi loc, dacă aş putea ateriza fără să rănesc pe nimeni, dacă îmi sare un iepure în cale îl voi călca. Inima îmi bate mai tare numai la gândul unei asemenea experienţe. Cred, cred că nu v-a avea aceeaşi finalitate călătoria. La capătul pădurii, în vest găsesc.

Eşti sigur că vei găsi? Până la urmă situaţiile sunt asemănătoare, ochii îţi vor fi de prisos.

Ai un măr? Vreau să muşc dintr-un măr. Dar vreau unul roşu, mare, dulce.

Aşteaptă-mă aici o secundă, mă duc până în livadă. Te rog să te gândeşti între timp la ce te-am întrebat.

Mircea a mai tras un fum în timp ce aştepta mărul promis. Se gândea la călătorie, la somnul din care se trezise, vise.

Poftim mărul, sper să-ţi fie pe plac.

Mărul era într-adevăr mare, perfect, dulce, roşu, exact cum şi-l dorise Mircea, care muşca cu plăcere, savurând fiecare bucată.

M-am tot gândit, dar cred că acum nu mai ai dreptate. Finalul călătorie va fi cel aşteptat, trebuie doar să alerg mai repede şi mai departe până ies din pădure. Acolo voi afla ce caut.

Dar dacă nu ajungi până la capăt, lovit vei cădea printre frunzele moarte şi nimeni nu va fi acolo să te ridice.

Vreau să particip la cursă indiferent dacă voi fi sau nu câştigător! Spre Vest, spre vest, spre vest.....

Alegerea îţi aparţine, până la urmă tu ai cerut mărul, tu ai aruncat casca, tu ai băut vodka, dar multe şanse nu am să-ţi mai dau.

hipthemood

Deliver the feeling, swim in dark waters

change, if it really matters

have a drink and keep on going

take a cigarette without showing

that you are not agreeing

on life’s problems, questions

it could get better

it will get better

just put that smile where it’s meant to be

just sing and dance and you’ll see

answers will come, the bright Sun

after rainy days, that pays.