Foarte Bine

Pe “Foarte Bine” îl ştiu de ieri
Un domn de-o clasă rară.
În ajutor gata să-ţi sară,
Fără măcar să-i cer.

E mic şi chel dar ce contează?
Cu înţelepciune el veghează.
Un om cu-o viaţă în culori
De îi vorbeşti, te trec fiori.

Acesta este şeful nostru
Nicicând nu-şi părăseşte postul.
Mărire de salar de vrei,
Îl vizitezi la ora trei.

Lucrez cu spor o luna, două
Ba chiar mai mult de ora nouă.
Sunt un fruntaş în tot ce fac
Ascult de şef şi nu zic mac.

Şi iată vine ziua-n care...
Mă duc pe sus să cer schimbare.
El mă primeşte bucuros
Privind la mine dubios.

„Ce!? Nu-ţi mai convine?
Te cresc, te-nvăţ, nu ţi-e ruşine?
Tu vrei prea mult... pentru, cât faci
Hai ! ia un ban şi taci.”

Un ban? Sunt obosit nu pot!
Ori mi-l măriţi, ori plec de tot!

L-am cunoscut pe „Foarte Bine”
În fermă, puterea o deţine.
Pentru profit işi pierde capul.
Te pui cu el ai dat de dracu’.

El iţi doreşte numai bine
Atâta timp, cât nu ceri prime.
Dar dacă palma te mănâncă
Eşti ca un val lovit de stâncă.

De dă greş în ce gândeşte
Se scoate , cât ai zice peşte.
Reproşează-i că e bou,
Şi iţi auzi al tău ecou.

Când greşeala nu şi-o vede
Printre gânduri el se pierde..
Cand dreptatea nu-i zâmbeşte
Ipocritul te uimeşte!

Plată îţi vor fi cuvinte
Şuierate printr-un dinte.
La final, un foarte bine
Nici de cald, nu îţi va mai ţine...

Document pentru...

Am mers de dimineată să caut o povată,
Vroiam sa imi deschid o carte.
O carte nouă şi cu pagini albe
În care să vă trec pe fiecare-n parte
Cu defecte şi cu gânduri moarte,
Cu împliniri şi bucurii.
Însă n-am avut destulă ată,
Nici măcar pentru prefată.

În parc mă asteptam de ore întregi;
Cu vinul din cămara nu te joci...
Ademenit de-a lui dulceată,
Privesc pe geam e iarăşi dimineată.

Şi calc cu dreptul pragul uşii,
Sărut docil mâna matuşii,
Azi am şi aţă am şi ac...
Şi plec cu lumea sa mă-npac!

La palat domni şi domniţe mă privesc
de sus..
Un drac se zbate-n ochiul drept.
Cu aşteptarea mă petrec,
Pe dealuri vii, podgorii aramii.

În lac de planuri mă înec.

Spre culmi îmi creşte ritmul cardiac
Mă uit la ceas...tic tac tic tac
Şi parcă a trecut un veac.

“Domnul meu puteţi intra”
O piatră cade,răsună pe podea.
“Aveţi nevoie de un act!
Cu ac şi aţă, să te-ntorci la tine-n sat!”

Ochiul drept,ritmul cardiac,aţă,ac…
Arunc ideea resemnat.
Ce căutam de fapt?
O carte pentru un coniac?
Un document pentru un veac.

Samedi soir

Si totusi ceva s-a schimbat. Binele vine doar atunci cand ii ceri sa vina, trebuie sa lupti pentru a-l avea. Raul in schimb este omniprezent,e langa tine mereu, doar ca nu-l vezi. Iti sufla in ceafa la fiecare pas. Fara a observa acest aspect iti urmezi drumul asemenea unui orb, printre flori cu miros de ghena, cobori prin parcuri parasite, te asezi pe banci din mucegai dar nimic din toate acestea nu te dezgusta. Simturile iti sunt anihilate din nastere. Te-ai adaptat. Coltul de paine uscat iti sfasaie buzele cand musti din el, hainele rupte nu iti mai tin de cald dar nu e nimic, pentru tine e normal.
Si cand normal e ok, nu faci nimic sa iti fie mai bine, la urma urmei de ce-ai face-o doar esti ok. nu?

Da dar s-a schimbat ceva. Ai vazut tu undeva niste flori de primavara, albe, avand un miros ciudat de placut. Te miri, te intrebi si atunci te gandesti ca poate totusi nu e bine. Poate mai trebuie sa urci un etaj desi scarile sunt inalte.

Sambata seara ai coborat in beci. Nu ai ascultat de nimeni, te-ai varat in gaura din podea, strecurandu-te printre butoaiele cu ceara. Ai stat mult, te-ai jucat cu un pistol cu bile impuscand indivizi din ceara.  Dar la un moment dat intunecimea locului te-a transformat intr-un preot satanic ce se joaca cu sufletele muritorilor. Dupa ce ai mancat lamaie ai iesit din beci plin de sange si otet...

Lama cutitului iti zambea de pe sertar. Te-ai facut ca nu vezi, pierzandu-te printre perne si fulgi de gaina. Ai adormit.

Duminica. Te ridici din cioburile in care ai dormit toata noaptea alaturi de vanator. Te-ai schimbat nu mai esti tu. Nici eu.