Lumină!
Într-o asemenea situaţie cavalerul ar fi trebuit să aducă ofrande fecioarei, nu un spate întors, nu un crivăţ în plină sărbătoare. Paharele cu vin s-au vărsat, pătând faţa albă a tinerei. Roşie s-a ridicat de la masa ţinând în mâna dreaptă un desfăcător de conserve şi în stânga o păpuşă pe numele ei de plastic Medusa.
Cavalerul a greşit şi a plătit cu propria-i inimă, scoasă din piept cu briceagul multifuncţional. Apoi femeia a hrănit şerpii din capul fetiţei cu măruntaie, sângele folosindu-l drept ojă pentru unghii.
Festinul se transformase într-o petrecere diavolească unde Satan venise să-şi vadă fiica în plină acţiune.
A gustat şi el din corpul tânărului nepăsător, care plătise pentru nepăsare sa cu propria-i viaţă. Dacă ar fi fost mai atent la detalii Moartea l-ar fi ocolit şi îşi putea trăi viaţa pustie la fel ca înainte.
De fapt un bine mai mare nu se putea abate asupra sa. Existenţa i-a fost curmată în cel mai prielnic moment. Un viitor alături de acea fecioară nu era cea mai bună opţiune, cel mai bun pas spre ce îşi închipuise cândva în copilărie că va deveni.
Întuneric!
A venit şi ziua mult aşteptată a Marelui Bal. Mirele şi cu Mireasa îşi dansează subzistenţa în efemeritatea fericirii artificiale. Ei îşi oferă cadouri. Zâmbesc. Sunt naivi.
Din spatele cortinei sunt strigaţi de Regizor să se retragă de pe scenă. Reprezentaţia se terminase şi erau nevoiţi să predea costumele altor fericiţi.
