Pe malul râului se simţea rupt de societatea în care visele se sfărmau de zidul realităţii. Acolo visa în linişte. Zbura ca un fluture cu aripile moi pe deasupra problemelor din plumb. Mircea îşi măcina seminţele adevărului în moara coruptă ce se numeşte viaţă. Dintr-un sac îi rămâneau prea puţine cunoscute, un adevăr camuflat în neghină, morarul nu a făcut deosebirea între bun şi rău. Era luat la grămadă cu restul plantelor.
Zorile se arătau goale în zare, nimfele dansau pe ciripitul păsărilor de câmp. Nu departe de pădure un bordei se ridica maiestuos între o salcie şi un măceş. Intrarea era străjuită de un câine mare şi alb. Stătea cu botul pe labe urmărind fetele ce-şi unduiau formele în ritmurile naturii.
Alana era cea mai mică. Liniştită se pierdea prin codrul secular ore în şir. Se întorcea cu fructe, ciuperci şi alte bunătăţi oferite de Mama Supremă.
Briana se întrecea cu cei mai nobili dintre nobili. Foarte graţioasă, îşi petrecea timpul meditând asupra umanităţii. Spiritul ei, venit de pe alte meleaguri, din alte timpuri emana bunătate şi înţelegere.
Renee cânta alături de păsări cu triluri înalte venite din altă lume. Te atrăgea fără să-i conştientizezi cu adevărat întreaga frumuseţe. În fiecare moment învia în diferite forme ale frumosului.
Mircea le privea din uşa bordeiului zâmbind spre Răsărit.
Au dansat împreună până la epuizare intrând în transă s-au rupt de real, au evadat în vis. Acolo Mircea a făcut dragoste cu fiecare în parte bucurându-se de frăgezimea cărnii pure. S-au unit într-un întreg cosmogonic, s-au redus la un corp ceresc, o energie vie ce emana dragoste şi puritate.
Pe câmpul înflorit s-au aşezat la masa verde, cu păsările pe umăr, au mâncat şi-au cântat. Ciupercile,fructele şi rădăcinile culese de Alana le hrănea iubirea alimentându-le sufletul cu pace şi bunătate. Un iz dulce de izbândă asupra răului se simţea printre ramurile măceşului aplecate sub greutatea fructelor.
Prin fereastra deschisă năvăliră în cameră câteva zeci de fluturi negri. Era dimineaţă şi cuvântul se pierduse undeva în noapte. Sânge pe canapea, în baie, pe masa din bucătărie carnea caldă încă se zbătea sub lama cuţitului înfiptă adânc în fibra.
În bordei Renee îşi prepara băutura magică pe care avea să o împartă cu ceilalţi. Într-un lan cu lucernă Briana se lăsa explorată de mâinile bărbatului venit la cosit. Se contopeau în pace şi întelegere. Comunicau cu întreg cosmosul prin intermediul dragostei necondiţionate.
Alana atârna ca un sac de box în baie, legată de tavan cu o frânghie groasă înfăşurată în jurul gâtului.
Imaginea tremura şi mii de purici au sărit din capul fetei împroşcând un lichid gălbui pe faţa bunului Mircea.
Furtuna a rupt acoperişul. Renee plângea într-un colţ vărsând un râu de înjurături spre divinitate.
Coasa se ridica ameninţătoare pe deasupra capului. Lucerna cădea moartă pe pământul putred. Capul Brianei era aşezat la loc de cinste printre pantofii din holul apartamentului. Rânjea spre Răsărit. În bucătărie corpul era cosmetizat de chirurg. O sân mai mic făcut mai mare s-a spart înţepat de o sulă de cizmărie.
Renee alerga pe câmpul întunecat.
Faţa se oglindea în apa curată a râului de la munte. Era Mircea plin de sânge. Renee a murit în chinurile facerii, străpunsă de divinitate. S-a spălat şi a plecat.
Apartamentul gol. Din boxele casetofonului muzica răsuna în încăpere...
And you've just had some kind of mushroom
And your mind is moving slow..
Keep YOUR HEAD!
