Laptele şi mierea s-au amestecat cu noroiul din bălţi şi tălpile cizmelor de cauciuc au călcat pe mocheta nouă.
Florile lunii mai izbesc nările fragile şi sufletele sensibile purtate pe curentul de aer cald încărcat cu miresme îmbătătoare. În cameră fumul gros se taie cu ajutorul elicelor de la ventilatorul Electrolux şi mâna tremură pe sticla de vin alb.Trei în două ore. Are mai multe în frigiderul Arctic cumpărat de la second hand-ul „A doua mână-O 9 mână”. Şi musca îşi linge picioruşele cu lehamite. În şifonier e petrecere mare. Moliile se împerechează în ritm alert, ouă multe ouă şi găuri şi tricouri rupte, şosetele murdare, mucuri de ţigară-n buzunare.Podeaua din bucătărie acţionează ca o capcană pentru muşte dar şi pentru oameni depinde de câte kilograme ai.
Telecomanda lipită cu scotch abia îşi ţine bateriile în burta de plastic.O mână apasă. Informaţia se transmite şi pe ecran apare mutra obosită a unui prezentator TV. Promite, întreabă, se zbate. Cu ajutorul tehnologiei print-o simplă apăsare de buton imaginea se schimbă şi deodată câteva gagici în bikini îşi freacă curu de sticlă. Aceeaşi mişcare până când culorile se împreunează într-un neînţeles din care, extrage ceva dacă poţi. Nu poate. Închide se-ntinde, aprinde, trage, bea, trage, bea se-ntreabă. Stop. Mai trage, mai trage, aprinde, desface, bea, înjură: „ Futu-i ce-aş băga o friptură”. Cade lăngă saltea, de jos obiectele par mai mari. Ochiul transmite informaţia la creier.Cel din urmă procesează. E prea greu să se ridice. Copleşit acceptă situaţia până altfel. Altfel e o necunoscută ce face parte dintr-o ecuaţie cu n necunoscute.
Îşi revine în simţiri după câteva clipe când ziua se preface în noapte şi lupii ies la vânătoare. Apasă 1. „Vrei bani?” începe interogatoriul moderatorului. Telespectatorul aprobă. „Vrei mulţi bani?” „Daaaaa!!!” „Poţi câştiga mii de euro pe lună dacă ne asculţi! Sună la 021-VREAUBANI şi tu poţi fi ca ei!! Urmează ştirile sportive! Astăzi Gigi Becali....” Atenţie sporită asupra tastelor telefonului. V-R-E-i „arrr!! din nou!021-V-R-E-A-U-B-A-N-I şi apas butonul Call!”
-Alo! Vreau Bani?
-Da! Aţi sunat unde trebuie. Vă rog să aşteptaţi până vă fac legătura cu unul dintre colegii mei pentru a vă oferi mai multe detalii.
-Aştept, aştept...
Dinţii se ivesc dintr-un rânjet plin de satisfacţie. Planurile de viitor se îngrămădesc în mintea alcoolizată. Melodia de pe fundal îl irită.
-„Money,money,money Always sunny In the rich man's world!”redată pe modul repetă .
Şi trupul obosit aşteaptă în chinuitoarea atmosferă, banii.
Laptele şi mierea nu există în bălţi, laptele-i stricat, mierea artificială, mocheta-i veche. Bătura e reală la fel şi gândacul din farfurie plus o durere de măsea, un sifilis luat de la femeia de etnie rromă ce-şi vinde păduchii laţi la ofertă, o veste proastă, altă veste proastă, o furtună, un mănunchi de iarbă proaspătă urinată de maidanezi. Toate acestea sunt la fel de reale ca o căcare într-o budă publică.
Se scarpină pe burtă, închide telefonul, desface, aprinde, trage, bea, doarme. Butonul e blocat pe repetă.
Din când în când lângă factura de Romtelecom se îngrămădesc felicitările vreaubani.Un tapet bun pentru peretele mucegăit.
